Mirajul fericirii

[Gabriela Frant]

 

                  Plutesc în libertate la-ntâmplare

                  Şi viaţa un miracol mi se pare,

                  Cu talpa goală calc pe puful ierbii

                  Şi-n plin extaz mă prind în dans cu cerbii.

 

                  Dar simt amarul dulce, privesc în înserare

                  Cum vii neobosit, zburând din floare-n floare.

                  Mă prind cu tine lin, timid, în valsul vieţii

                  Şi-ţi las, să-mi sorbi din sân, toţi anii tinereţii.

 

                  Ţi-am spus, când plin de farmec în templu-mi ai intrat,

                  Să te descalţi, că-i sfânt pământul ce-ai călcat.

                  L-ai sărutat în treacăt şi-ai dispărut în noapte

                  Iar timpul şi distanţa te-au dus tot mai departe.

 

                 Ţi-aş dărui, fierbând, întreaga mea făptură

                 Şi m-aş înmormânta în propria-ţi natură,

                 Căci ce-i mai foloseşte la pasăre aripa

                 Când zace-n colivie închisă mititica?

 

                 Simt freamătul durerii, în mine e abis,

                 Mă zbat neputincioasă în cercul vieţii-nchis,

                 Cu talpa goală calc pe spinii sorţii

                 Şi-am dat drept vamă fericirea, morţii!

 

                 Încerc să mă adun, mă recompun din mine

                 Să pot să trec prin viaţă, fără tine!

[Ion Lazăr da Coza]

Bănuiesc faptul că-ți place să mergi cu tocuri diferite ca înălțime la pantofi.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Prima strofă, precum și ultimele patru versuri (fără penultimul) au ritmul diferit față de restul. Poezia place!