Personajul era magic. În fiecare noapte spărgea pânza,
se furișa din tablou,
hoinărea prin sufletul meu
și punea deoparte culorile preferate.
A doua zi îl găseai la loc.
Parcă pierduse ceva, poate privirea uitată
în ochii mei.
Cum ești?, l-am întrebat.
Cum se poate, am auzit gândurile
din stupul de ieri.
Astăzi am șters praful.
Era acolo, juca șah cu trecutul. N-am știut
că în orașul cu antichități se trăiește deasupra viselor,
așa că l-am mai strigat o dată
și am trecut prin eclipsa de soare
a minții mele.
Bătea miezul nopții.
Adaugă un comentariu
Fantastic, Gina! De câte ori nu mi-am imaginat și eu anumite personaje coborând din tablouri sau fotografii! Dar niciodată nu am știut s-o spun ca tine. Aplauze mii!
Imaginativ și fermecător! Am lecturat de două ori, spre a mă angaja și a parcurge povestea magică! :)
Admirație, Gina!
Tare frumos!
Poemul fantastico-romantic se desfăşoară pe un vag fir epic într-o suită de metafore şi simboluri prin care se sugerează idei transcedentale, lucrurilor, amintirilor atribuindu-li-se puteri fantastice şi însuşiri umane.
O poveste candidă.
Deosebit de frumos!
Sofi
tu esti magica!
la multi ani! :-*
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE