Miezul nopții

[gina zaharia]

Personajul era magic. În fiecare noapte spărgea pânza,

se furișa din tablou,

hoinărea prin sufletul meu

și punea deoparte culorile preferate.

A doua zi îl găseai la loc.

Parcă pierduse ceva, poate privirea uitată

în ochii mei.

 

Cum ești?, l-am întrebat.

Cum se poate, am auzit gândurile

din stupul de ieri.

 

Astăzi am șters praful.

Era acolo, juca șah cu trecutul. N-am știut

că în orașul cu antichități se trăiește deasupra viselor,

așa că l-am mai strigat o dată

și am trecut prin eclipsa de soare

a minții mele.

Bătea miezul nopții.

[Vasilisia Lazăr]

Fantastic, Gina! De câte ori nu mi-am imaginat și eu anumite personaje coborând din tablouri sau fotografii! Dar niciodată nu am știut s-o spun ca tine. Aplauze mii!

[Valeria Merca]

Imaginativ și fermecător! Am lecturat de două ori, spre a mă angaja și a parcurge povestea magică! :)

Admirație, Gina! 

[Nădejde Angelina]

Tare frumos!

[Sofia Sincă]

Poemul fantastico-romantic se desfăşoară pe un vag fir epic într-o suită de metafore şi simboluri prin care se sugerează idei transcedentale, lucrurilor, amintirilor atribuindu-li-se puteri fantastice şi însuşiri umane.

O poveste candidă.

Deosebit de frumos!

Sofi

[Chris]

tu esti magica!

la multi ani! :-*