manifest

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

legea echilibrului trece pe lângă noi

nu ne pasă

i-am uitat formula 

parcă ar fi fost viața egal iubirea împărțit la n-suflete

c-un rest de fericire pe undeva

dar vag

prea vag

executăm salturi mortale

sărituri din vârful eu-lui

printr-o probabilitatea căutăm punctul existențial

să ne prindem cu ce-a mai rămas din noi

să nu ne spargem

nu de alta dar n-are cine să ne-adune apoi

ne dăm mai înalți decât suntem 

pragul de sus e poveste

capodopere îngerești știm să fim

doar atunci când ne aducem aminte c-am fi

dar fals

prea fals

trăim fără Dumnezeu mai mult

și-avem curajul să plângem

crucea arde pe umeri Golgota arde și ea

încotro, oameni buni?

încotro?

drumul se îngustează și imperiile cad doar de fațadă

în felinare lumina moare paralizată

aerul e plin de păsări resuscitate 

de parcă lumea toată se mută pe marginea prăpastiei

și-așteaptă să cadă

ar trebui rugi și genunchi înfipți în pământ

dar de unde cuvinte 

când toate cerurile din oameni sunt strânse

într-un ” a fost odată„

dar departe

prea departe

de acea liniște care te învăluie

și-ți dă să mănânci din cina îngerilor

spală retina te vindecă de noapte

întoarce fața ta cerului

împarte iubire unde vezi cu ochii

și cu inima și cu tine

culege restul și-adună-l în buzunare

dar adânc

foarte adânc aruncă toate

s-aprind felinarele pe ulița sufletului

e prea frumos ca să fie adevărat?

varianta II

fata morgana aleargă prin noi presărând șoapte de iubire

n-are nimeni timp să asculte sunetul efemerului cum trece

integrarea în absolut e doar beție cu apă rece

legea dezechilibrului funcționează în parametrii normali

de extreme ne lovim capetele și eul e din ce în ce mai încovoiat

căutăm puncte și clipe de respiro în care să ne-adunăm părțile

pătura de jos e străvezie aproape de rupere 

oamenii torc în virtutea inerției la firul vieții

măcar s-ajungă pentru câteva goluri într-o limită de timp

pătura de sus e plină de scame și noroi apasă ca plumbul

irespirabile sunt vremurile cu smogul acesta 

hoție de lumină la drumul mare 

crucea începe să ardă Golgota arde și ea

Dumnezeu e plecat în vacanță ne trimite scrisori de îndreptare

le-adunăm în pături legate-n uitare n-avem timp de lectură

s-a mutat lumea lângă prăpastie 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Gina, îmi place să cred că totuși am o abilitatea de-a mânui cuvântul dar nu la rang poetic...oricum merci fain. 

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Sofy, tu oricum mă iei la bani mărunți și probabil dintr-o sută de poeme voi rămâne cu unul singur, bineînțeles asta în viziunea ta. Asta facem de fapt, ne dăm cu părerea și oprim doar ce ni se potrivește, ca stil, ca metaforă folosită, ca mesaj. Uneori e chiar dificil să te pronunți ori pozitiv, ori negativ față de-o scriitură pentru că omul e greu de ”citit”, de pătruns și dacă poezia ajunge să fie o prelungire a lui, cum și trebuie să fie, există posibilitatea să interpretezi spusele, puțin cam  eronat. Sigur îmi dau și eu cu părerea că vorba aia, n-am ce pierde!!! Comunicarea face bine la ”mușchii” cenușii :)))

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

D-le da Coza, ba e inspirată, zic eu.Societatea e împărțită în două pături: cea de sus și cea de jos, avem tendința să credem că nu mai există mijlocul, echilibrul. În fine, nu întotdeauna scriu la înălțime, uneori cobor în suburbie și întunericul îmi dizolvă stările...

[gina zaharia]

pun pariu că ai fi scris și alte variante, la fel de sigură pe tine!:)

am citit cu plăcere!

admirație pentru poetul care poate plimba stările pe margine de orizont:)

[Sofia Sincă]

Mă abțin pentru a doua variantă. Dacă aș lua-o la bani mărunți, ar rămâne câteva versuri neschimbate. Și cum nu e poezia mea...

Te pup cu drag și dor! :))

Sofy

[Ion Lazăr da Coza]

Două poezii siameze, ce au ca părți comune câteva versuri. Aș alege prima variantă, deși, după cum s-a mai spus, nu-i un manifest, ci o predică. În varianta II, folosirea ca omonim a substantivului „pătură” - neinspirată.

da Coza

[Carmen Ștefania Luca(Odin)]

Am pus si-o altă varianta, sper să placă mai mult! Merci fain Sofy, Ana! e pe merit ce mi-ați zis.

[Sofia Sincă]

Dorind să explici legea echilibrului din punctul tău de vedere, ai plecat de la citatul biblic „trufia e un păcat”. Este adevărat, dar poemul tău este o adevărată prelegere, cu iz religios, metaforizată, pe ici, pe colo. E mai degrabă un eseu, decât o poezie. Meditație multă, stufoasă... cât cuprinde. Dacă am lua doar conjuncția dar, vom vedea cât exces ai făcut de aceasta și de unele cuvinte care se puteau evita.

Am citit...

Sofy

c-un

[Angi Cristea]

Un tablou al realităţii imunde şi apel la credinţă:

,,în felinare lumina moare paralizată

aerul e plin de păsări resuscitate 

de parcă lumea toată se mută pe marginea prăpastiei"