M-adun izvoarelor din piatră

[chindea maria elena]

 

goliat răstignit pe sete

 

taifun de viață acidulată

m-adun în piatră  

zborul

mănușă sângerată

mi-acoperă pământul pân' la coate

soarele se sfarmă în butuc

smulși prea devreme din uterul viei

strugurii țipă

neinflamate de ploi pupilele crapă

inutile

pe buza pocalului

 

din araci scorojiți tigvele goale

dau binețe ciorilor

și curbează  geamăt lubric nopților sterpe

 

spaima

lasă în urmă un gust coclit

de aripi frânte

 

trag cortina de coaste

peste somnul celor o mie și una de caravane

arterele necrozează morțile

una câte una

seherezadele roșii își decupează puterea

dintr-o vrajă intraductibilă

 

dunelor e greu să le desenezi

sprâncene

și o stea căzătoare

în arcul fiecărui bob de nisip

nota perfectă topește scărița urechii

[Mihaela Suciu]

O notă perfectă, pentru poetă!

[Valeria Merca]

Imagini artistice seducătoare. Ce-i drept, mi-era dor de poezia ta, Gerra! / trag cortina de coaste

peste somnul celor o mie și una de caravane...

admirație, draga mea!

[Ion Lazăr da Coza]

Regal de metafore.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ce frumos! Ce frumos! La prima citire mă las dusă doar de farmecul metaforelor, fără a crea legătura dintre ele. E așa de benefic!... Pentru că la tine fiecare vers e un poem.

Privind serios avem în față un tablou dezolant lipsit de apă. Secetă ucigătoare, secetă apocaliptică, descrisă în maniera ta, închinată neputinței. Rănile neizbândirii iau forme mortuare.

Felicitări, felicitări!

Sofi

[gina zaharia]

somnul celor o mie și una de caravane

Frumos, Gerra!