luntre

[gina zaharia]

m-ai zărit făcând albie pârâului prin care să-mi plimb

inima
ai aprins un copac
noaptea dădea năvală peste maluri
fiecare susur mă implora să nu-l ucid
era acolo de când mi-ai sărutat umbra

sculpta stele cu eleganţă

dar ce să fac dacă pârâul meu are izvorul pe şes
şi porneşte spre munte
abia mă ţin după el urcă toate notele într-un crez
le trece prin verde
ce rost să înlănţuiesc cascadele când tu nu eşti acolo
florile-de-colţ au dat în clocot
până şi noaptea s-a răsucit
în vârful unui brad

noroc cu liniştea tăiată felii pe masa mea
figurine topite dragoste ceruită talisman despletit
cândva le-am simţit în palmele tale
atunci am hotărât să te urmez legendarule
mai am puţin
şi din copacul în flăcări îmi fac luntre

[Chris]

Minunat construită această luntre :))

[Sofia Sincă]

Călătorind cu visul tău printre râurile inimii, trecut prin cascade, prin ecouri legendare, însoţit de parfumurile răvăşitoare ale naturii ce-l înconjoară. Şi gândul merge mai departe cu inspiraţia poetei, în lumi doar de ea ştiute. Şi de noi o clipă.

Apreciere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

şi din copacul în flăcări îmi fac luntre

Un vers la care pictorul Cătrună ar trebui să ia aminte.

da Coza

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Minunat! Citit cu mare drag!

[lecu rodica]

Uite asa imi plimb si eu inima prin poemele de seara!...

O floare de colt in flacari pentru cine  a zis atit de frumos!

[Mihaela Roxana Boboc]

”ce rost să înlănţuiesc cascadele când tu nu eşti acolo 
florile-de-colţ au dat în clocot 
pănă şi noaptea s-a răsucit 
în vârful unui brad ” - cât de pictural este totul în acest poem, în special în aceste versuri.

M-am făcut luntre și am trecut prin poemul tău.

Miha