La pescuit

[Pop Dorina]

       La  pescuit

 

Încetişor, mergea tiptil

Pe-o frunzuliţă melcul Mil

Zărit-a în depărtare          

Pe broscuţa Tec la o plimbare.

Dorind să grăbească pasul

Melcul s-a lovit cu nasul,

               De un copac

               Şi a urlat.

 

Broscuţa ţestoasă Tec

Întorcând capul încet,

L-a zărit pe melcul Mil

Supărat, venind tiptil.

Când de ea s-a apropiat

Salutându-l, l-a-ntrebat:

               − Ce-ai păţit?

               − M-am lovit.

 

După ce s-au liniştit

Cei doi prieteni s-au gândit

Să meargă la pescuit

Împreună, negreşit.

Decizia luată

Le trebuia o barcă

               Închiriată

               De lângă baltă.

 

Supăraţi, nevoie mare...

Că atunci nu era soare,

Au plecat de dimineaţă,

Ca să prindă loc în faţă,

Fiindcă bărci erau puţine,

Iar la baltă lumea vine,

               Chiar de plouă

               Sau e rouă.

 

Dar înaintând repejor

Se întâlniră-n drumul lor

Cu trei râme mititele.

Cei doi, lăsând undiţele,

Le-au lovit cam mişeleşte

Sperând momeală de-un peşte

               Sau de doi

               Mai de soi.

 

Ei la baltă au ajuns

Când soarele a apus

Pescarii plecau acasă,

Cu mult peşte în plasă.

Bărci de-nchiriat n-au prins

S-au pus amândoi pe-un plâns.

               Ei oftau

               Şi ţipau!

 

Apăru un crocodil.

Broasca Tec şi melcul Mil

Îl salută: − Ce doriţi,

Oare vreţi să pescuiţi?

− Dacă dumneata ai vrea

Să ne ţii-n spinarea ta,

               Noi pescuim

               Şi nu vâslim!

 

Crocodilul a acceptat,

În spinare i s-au urcat

Şi-au plecat cu veselie

În această expediţie.

Când în apă au ajuns

Pe crocodil l-a împuns

               Un ţânţar.

               Ce coşmar!

 

Făcând o mişcare bruscă

Şi uitând ce are-n cârcă,

Pe spinare s-a scărpinat.

Pasagerii au lunecat.

Îngroziţi şi înspăimântaţi

Se întrebau cei doi fârtaţi:

               − Apa-i rece,

               Cum vom trece?

 

La mal au ajuns cu greu.

Amândoi tremurau mereu.

Şi-au decis atunci în grabă,

Să mănânce numai iarbă!

Iar fiindcă-s necăjiţi,

S-au culcat. Sunt obosiţi.

               Vai de ei...

               Derbedei!

[Pop Dorina]

Domnule da Coza,

am modificat această poezie și am repostat-o (cum sugeram și ieri) în grupul: „Tărâmul Copilăriei”. 

Cu prețuire,

Dorina

[Pop Dorina]

Mânecile le-am „suflecat”,

Cu greu am modificat...

De-a ieșit bine sau nu

Va decide... „publicul”.

P.S. Cred că mâine (când voi reveni de la servici) o voi reposta modificată în grupul de literatură pentru copii. 

[Ion Lazăr da Coza]

Dacă cititorii maturi mai fac concesii în ce privește rima și ritmul, cei mici - nu!

Ne tot ameninți că una, că alta. De ce să lungim ciorba? Hic Rhodos, hic salta! Suflecă-ți mânecile și repară această poezie. Arată-ne ce poți. :)

da Coza

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc, doamnă Sofy, pentru lectură. Cum am precizat anterior, voi încerca să țin cont de sugestiile constructive argumentate.

Cu prețuire,

Dorina

[Sofia Sincă]

Susțin comentariul Anei Cîmpeanu.
Sofy

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc, doamnă Iris Marinov, pentru popas și apreciere.

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc pentru sugestii, doamnă Ana Cîmpeanu. În măsura posibilului, voi ține cont de ele (punct cu punct). Dacă nu voi reuși mare lucru pentru această poezie, desigur pentru „ceea ce va urma” comentariul dumneavoastră calificat îmi va fi de mare ajutor.

Cu prețuire,

Dorina