La mulți ani, Ioane - Mixaj de țipete vegetale cu ecouri de infinit

[chindea maria elena]

 

în taina efemerului inspir mozaicuri lumina

  
 

pentru instantanee dramatice
am să-mi așez crucea în buza genunii
călăii din sângele meu
pot să-și testeze curajul de a-și bea curcubeul fără să destrame
firul argintiu infinitul repudiat ciclic
nu lasă zaț de regrete în
cupa graalului

când nu mă găsești iubito
amintește-ți de câte ori m-au condamnat pentru sperjur
cuvintele încarnărilor
graseiam fioros fonemele vieții
tu zâmbeai așezată cuminte în fagurii zorilor
să nu mă-nfrângă lupii cei negri din arena îndoielii încă din prima rundă
trebuia să mestec lutul discret
ca o smerenie lipită cu nove de palatinul rănit de albastru
războinicul fără scut
primește rafalele gloanțelor-oameni drept în ventricul
se botează poemul ființării în artera zborului
pocalul fierbe în bucurii condimentate cu pupile de toate nuanțele
buzele își ascund spaima de infinit
sub eșarfa neagră a minții
ca un blestem de lumină tăcerea explodează irisul plin de iele
zidurile se sfarmă sub revolta lui A

cine este străinul ce șuieră fără gură din clopotnița timpului

tranșeele amneziei erau refugiu iluzoriu
alfabetului stelar
asurzit de pulsul tău îmi spălam în agheasma viselor oasele îndrăgostite iremediabil

nu mai știu câte veșnicii am luat lecții pentru zborul perfect din genune
o sinapsă violetă mi-a adunat picioarele din răscruci
(mâinile erau la tine în custodie încă de când duhul absorbea neînceputul
apelor
cu înghițituri apolinice)
atâta taină mă-nrobește și-mi rumenește păcatele
cuptoarele efemerului sunt înfierarea angelică
a cordului

fiecare naștere idolatră este moartea mea preferată și arzătoarea ispită
flotabilitatea îngemănată cu sinele fără ancoră
din branhia galaxiei
unicul râde
ecoul se întoarce promisiune de verde
în vene

palmele vântură iluzii în V între coastele noastre trădate
fluturi ai nopții
pudrează voluptăți anapoda peste geometria adâncului
între mine și coroana unui vultur
spiritul își caută punctul de sprijin încifrat fericirea își face tocă
din litera O
sub bulimia ei încape și marea din ochii tăi

semnez bucuros de încă-o recluziune în clipă dacă între A și V
mă vei răstigni pe interfața pulsului

 

 

[Sofia Sincă]

Scriitor despre scriitor, poet despre poet, împreună analogic, formează magnetul, focul literar, elementele de bază fiind căldura și expansiunea lirică. Și o bază pozitivă invincibilă.

Așteptam acest poem, Mari Ela. Așteptam să dezvăluiești tu, cum știi mai bine, bucuriile vieții de pe marginile genunei, fapt ce ne paște pe toți, complicațiile viselor, cele ce ne încartiruiesc prin nopți nedormite.

Dar, Ion Lazăr da Coza, este un exemplu de iubire, de afecțiune altruistă, dăruire totală prin acest site pe care l-a fondat și pe care-l menține, sus.

La mulți ani, Ion Lazăr!

Mulțumiri, Mari Ela!

Cu multă dragoste pentru voi,

Sofy

[chindea maria elena]

Ioane, între prieteni nu e nevoie de mulțumiri! Ei fac un gest de empatie cu universul celor dragi, pentru că au același alfabet al afectelor, dincolo de ecourile unor sunete grosiere..... Există reverberații ale altor lumi care ni se zbat sub piele.....

[Ion Lazăr da Coza]

Câtă generozitate, Gerra! Câtă generozitate!...

Ştiu că nu ai nevoie de mulţumiri, de aceea nici nu o fac.

Îmbrăţişări.

Cu drag, 

da Coza