Înserări

Înserările trec printre dinţii strânşi ai vântului

de parcă vântul ar trece printre dinţii strânşi ai înserării

şi-aduc cu ele ninsori sărace (arar întâlnind parazăpezi)

de pe orizontul necropsiei visurilor.

Bălţi imense de sânge închegat

năclăiesc bocancii, făcând

mersul tot mai greu, tot mai greu. Corbi,

stoluri de corbi mă hărţuiesc într-un sufocant coşmar

pe bărăganul nesfârşit, pustiit de gerul uscat, statornic, distructiv –

vor piele, vor oase…

Mâncaţi sânge

mâncaţi sânge

Merg

merg

Eu vă dau mâncare

Vizualizări: 216

Adaugă un comentariu

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 26, 2017 la 2:37am: Mulțumesc tuturor celor care au bifat Îmi place!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 26, 2017 la 2:36am: Onorat mi-s de popasul tău drag, Gina Zaharia!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 24, 2017 la 9:54am: Ca femeie, dragă Gerra, știi desigur că valoarea și farmecul unui diamant natural stă tocmai în imperfecțiunea alinierii (pe ici, pe colo) a atomilor de carbon. Așa e și cu materialismul meu dialectic.

PS: Ce bine descifrezi tu sufletul omului!...

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 24, 2017 la 12:33am: Onorat de prezența dumneavoastră pe pagina mea, domnule J' Arrive!

Știți cum se spune - scrie despre tine, raportându-te la mituri.

Comentariu publicat de gina zaharia pe Februarie 23, 2017 la 8:40pm: Citit și recitit. De fiecare dată, câte o reverență!

Necropsia visurilor, e nevoie de specializare pentru așa ceva. :)

Corbii trag la trăirea ta intensă. Un tablou pictat din mers, dar atât de reușit...

Îmbrățișez prieten drag!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 23, 2017 la 2:58pm: Măgulitor comentariul tău, scumpă Agafia, la adresa acestei poezii.

Drag,

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 23, 2017 la 2:54pm: Augusta, mi-a plăcut că ți-a plăcut!

:)))

Comentariu publicat de chindea maria elena pe Februarie 23, 2017 la 3:42am: Eu văd creionat puternic dimensiunea cosmică a celui ce-și târăște bocancul prin magma grosieră a vieții (sângele închegat) pentru accederea respirației celeste prin sacrificialul ritual al hrănirii esenței! A mai zis cineva (oari cini?) : luați, mâncați.... Există o etapă a cunoașterii, a conștientizării, de unde spiritul nu se mai poate întoarce în coaja de nucă și să spună: aceasta-i singura mea casă! ... Da tu poți să te-ascunzi în continuare în spatele măștii ”materialismului dialectic” - poetul din tine îți trădează adevăratele vibrații și revelații! Tare mi-o plăcut!

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 23, 2017 la 12:28am: Scurt și cuprinzător e comentariul tău, Angelina.

Mulțumiri,

Comentariu publicat de TACITUL pe Februarie 22, 2017 la 11:26pm: Motive cunoscute prin intermediul cărora am lecturat un poem cât se poate de matur, domnule Ion Lazăr! Felicitări!