Înserările trec printre dinţii strânşi ai vântului
de parcă vântul ar trece printre dinţii strânşi ai înserării
şi-aduc cu ele ninsori sărace (arar întâlnind parazăpezi)
de pe orizontul necropsiei visurilor.
Bălţi imense de sânge închegat
năclăiesc bocancii, făcând
mersul tot mai greu, tot mai greu. Corbi,
stoluri de corbi mă hărţuiesc într-un sufocant coşmar
pe bărăganul nesfârşit, pustiit de gerul uscat, statornic, distructiv –
vor piele, vor oase…
Mâncaţi sânge
mâncaţi sânge
Merg
merg
Eu vă dau mâncare
Adaugă un comentariu
Mulțumesc tuturor celor care au bifat Îmi place!
Onorat mi-s de popasul tău drag, Gina Zaharia!
Ca femeie, dragă Gerra, știi desigur că valoarea și farmecul unui diamant natural stă tocmai în imperfecțiunea alinierii (pe ici, pe colo) a atomilor de carbon. Așa e și cu materialismul meu dialectic.
PS: Ce bine descifrezi tu sufletul omului!...
Onorat de prezența dumneavoastră pe pagina mea, domnule J' Arrive!
Știți cum se spune - scrie despre tine, raportându-te la mituri.
Citit și recitit. De fiecare dată, câte o reverență!
Necropsia visurilor, e nevoie de specializare pentru așa ceva. :)
Corbii trag la trăirea ta intensă. Un tablou pictat din mers, dar atât de reușit...
Îmbrățișez prieten drag!
Măgulitor comentariul tău, scumpă Agafia, la adresa acestei poezii.
Drag,
Augusta, mi-a plăcut că ți-a plăcut!
:)))
Eu văd creionat puternic dimensiunea cosmică a celui ce-și târăște bocancul prin magma grosieră a vieții (sângele închegat) pentru accederea respirației celeste prin sacrificialul ritual al hrănirii esenței! A mai zis cineva (oari cini?) : luați, mâncați.... Există o etapă a cunoașterii, a conștientizării, de unde spiritul nu se mai poate întoarce în coaja de nucă și să spună: aceasta-i singura mea casă! ... Da tu poți să te-ascunzi în continuare în spatele măștii ”materialismului dialectic” - poetul din tine îți trădează adevăratele vibrații și revelații! Tare mi-o plăcut!
Scurt și cuprinzător e comentariul tău, Angelina.
Mulțumiri,
Am citit si recitit si m-am reintors la aceasta poezie. Imaginile poetice dezvalui profunzimea trairii doar la lecturi repetate. la o prima lectura cititorul simte doar rascolirea trairii si chemarea spre descifrarea ascunsului. Pretuire!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE