Inconfort Marx

[Costel Zăgan]

 Ajunsu-mi-a istoria în gât

și nu-i mâncarea preferată

dar ca un porc o duc pe rât

-toată mizeria de altădată-

Și nu-i mâncarea preferată

carnea de albatros e inutilă

doar sânii cei zglobii de fată

iar mă fac să plâng de milă

Carnea de albatros e inutilă

dar ca un porc o duc pe rât

confortul meu această silă

ajunsu-mi-a istoria în gât

Și nu-i mâncarea preferată

iubito pe lista mea de plată  

Costel Zăgan, CEZEISME II

[Mihaela Popa]

da, nedigerabilă într-adevăr

nu-i nici mâncarea mea preferată

reverenţă!

[Sofia Sincă]

Nicio supărare! :)) De când nu i-am mai văzut prinși în pereți, am uitat că se scrie cu K (kapa). Știi? Într-un timp am încercat să le citesc tezele despre socialismul științific. Ei, ce au scris ei nu era chiar rău, numai că ele s-au modificat mult, s-au denaturat puse în practică.

Cu bine,

Sofi

[Valeria Merca]

Același scris inconfundabil, aceeași forță a mesajului! Dar ruperile de ritm dăunează! Știu, unii nu țin  cont de acest aspect, mai ales că textul nu e unul cu formă fixă: sonet, rondel etc. Poate urechea mea de dăscăliță vrea să audă și simtă cadența versurilor. :)  Mi-a plăcut mult „ajunsu-mi-a istoria în gât”. 

Cu drag

[Costel Zăgan]

Și Karl Marx - fără supărare!

[Costel Zăgan]

Al lui Lenin, dragă Sofi! 

[Sofia Sincă]

Probabil că șchiopătarea ritmului, din loc în loc, face parte din inconfortul despre care vorbești. Însă nu știu despre care Marx e vorba... Carl Marx? fratele lui Engels și a lui Lenin?

Interesant!

Sofi

[Vasilisia Lazăr]

Îmi place ideea, dar ruperile de ritm deranjează.