când am învățat să fac avioane de hârtie
am avut grijă să nu se aprindă
haina pădurilor
e drept
uneori au zăbovit în ochii soarelui
cât să-și ascundă zborul
într-o liniște de aur
dar s-au întors ca soldatul din schijele dragostei
atunci am cules viile
și am aflat că poți îmblânzi lupii pierduți
în flăcările toamnei
și eu îi văd
și tu îi vezi
- o ceată de umbre în mișcare
și niciun fotograf care să le coboare cerul
printre mesteceni
Adaugă un comentariu
Ai fotografiat atât de liric, Gina! Minunat!
Întoarcere în timp, dezmembrată în tablouri metaforice care animă reflecții. O plăcere a lecturii, Gina!
scrierile tale sunt magice, Gina!
acest poem este atât de vizual, aproape că trăiesc imaginile frumoase pe care le redai cu măiestrie şi delicateţe, admiraţie!
Plin de simțire, înflăcărat moment poetic!
Admirație, Gina!
Sofi, am întâlnit flăcările toamnei într-o excursie, toamna trecută, prin munți. Peste tot erau culori mirifice, dar undeva lângă mănăstirea Șinca Noua am avut impresia că pădurea ardea în tonuri uimitoare. Am oprit și nu m-am săturat să privesc asfințitul zbenguindu-se în corola copacilor.
Îmbrățișări dragi!
Poezia este plină de sensibilitate şi senzualitate dar și cu puțină nostalgice. Oricum versurile curg cu o plasticitate de invidiat împletind delicateţea sufletului cu rafinamentul poetic.
Copleşitor de frumos!
Sofi
Așa se vedea prin ochii mei, Augusta, sau doar mi s-a părut.... Mulțumesc, draga mea!
frumos, frumos, imaginea cerului coborat peste mesteceni mi-a placut mult...
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE