Și iar, poezie . . .

[Monica Pester]

Poezia mea nescrisă

Zace-n colțul prăfuit

Viața nu e compromisă

Deși plâng neostoit.

Nu vreau amânări deșarte.

Nu vreau drepturi de-autor,

Vreau doar să o văd în carte,

Ca să-i spun că nu-i ușor.

Să mă urc pe trei coline,

Să-mi iau zborul într-o misă

Fiindcă n-are cin-s-aline 

Fericirea mea promisă.

Scriu cu ochii minții totul,

Înainte de-a așterne

Și când se mărește potul,

Trec în  sferele eterne.

Merg s-aduc și-un pic de rimă,

S-o așez în glastra grea

A iubirilor ce-ngână-n 

Glasul lor de cucuvea

Și îmi fac iar mea culpa-n

Iarba umedă de rouă

Tot caut esența-n pulpa

Florilor din viața nouă.

[Monica Pester]

ȘI  ÎNCĂ O DATĂ, MULȚUMESC !!

[Monica Pester]

Delicata și inspirata, ca de obicei, 

dragă Ada. Mulțumesc pentru încurajări  !

[Ada Nemescu]

... poezia ta nescrisă

nici nu știe ce-o așteaptă

habar n-are că e aptă

să ne bucure-i promisă!

când va sta frumos în carte

odihnindu-se în rime

cine-o să-ndrăznească, cine?

să n-o vadă mai ...aparte

fiindcă-i scrisă cu suspine

și cu scrâșnete de gânduri

picurată-ncet în rânduri

pentru noi și pentru tine...

Despre poezie niciodată nu se va scrie destul, 

aDa