haiku (13 - 15)

[Dinca Valerian]

prinsă în noapte

lucind secera lunii -
ţipat ascuţit


      ** 14 **

ploaia aproape
aprinde fulgerele -
doar praful pe străzi
 

    ** 15  **

urâte în parc -
numai vântul și ploaia
sunt împreună

[Dinca Valerian]

Sincer sa fiu,  si eu m-am gandit la acest lucru, numai ca de curand am dat peste vechiul meu aparat de fotografiat. Il voi mai folosi o vreme.

[Vasilisia Lazăr]

Observ că nu vă puteți despărți ușor de metafore. Asta nu e rău pentru un poet. Eu v-aș recomanda să scrieți alt gen de poezie, unul în care metafora să fie primadonă. Haiku-ul e construcția poetică ce surprinde în mod misterios realitatea, nicidecum limbajul, e un stop-cadru, o fotografie de moment. Atât.

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă Multumesc mult, reusiti sa-mi dat mult curaj.

@ Valeria Merca  Privitor la #14, aveti perfecta dreptate, voi reformula tinand cont de observatie. La #13, ma mai gandesc. La #15 mi-e greu sa renunt la jocul de cuvinte generat de omonimie. Posibil sa gresesc. Va multumesc pentru observatii, timpul si atentia acordate.

[Valeria Merca]

Limbajul utilizat în haiku trebuie să fie unul aparent simplu; la suprafață  un set de imagini simple; în profunzime – o filosofie sau o lecţie de viaţă. Eu văd prea multă metaforă în aceste versuri: „pietre din rău ascuțind/secera lunii”, „ploaie aproape fulgerele măturând” (nici topica nu este potrivită în această formulare). Ultimul, da, se încadrează, deși primul vers s-ar putea reformula.

[Sofia Sincă]

Admirativ, admirativ.

Admir puterea de concepție pentru aceste fraze scurte, dar atât de condensate. Nu e ușor lucru.

Sofi