Glossă

[Manuela Munteanu]

De s-ar vărsa iubirea-n Timp,
Am fi lucizi a plămădi
Noi sorți pe căi de anotimp,
Minuni din scrum am reclădi.
Străini de-al patimilor lut,
Sfios, ca-n ziua cea dintâi,
Ne-am rupe pasul de trecut,
Am pune duh la căpătâi.

Prin viață trece un izvor
Cu apă vie, de trăit.
Eternu-i murmur curgător
E-al clipei dulce tresărit,
Ce-ascunde lacrimă de stea,
Dar și ciulini ce ne înghimp.
Amarul apei n-ar durea,
De s-ar vărsa iubirea-n Timp.

În tihna vieții n-ar mai fi
Deșertăciuni cu trup de fum,
Nici iadul milei n-am cerși
Din al iluziei parfum,
Alint cu gustul de nuia,
Ce știe jar a izvodi
În gândul fiecăruia.
Am fi lucizi a plămădi.

I-atâta freamăt în iubiri,
C-ar fi păcat să te-adâncești
În groaza unei risipiri
Din amăgirea că trăiești
Fior pulsat doar într-un cord,
Un gong bătut în contratimp,
Când poți zidi, din sud în nord,
Noi sorți pe căi de anotimp.

Să ardem viața-n foc de DOR,
Cuvânt sublim ce-a tot fost spus,
În rădăcini coborâtor,
Să zbori, scânteie, tot mai sus.
Și-așa, pe drum brăzdat de sori,
Înalt, că te-ai putea gândi
C-ai să te stingi și-ai să cobori,
Minuni din scrum am reclădi.

Destin - hulub ce-și cată stol,
Cu sufletul purtat de ploi,
Pe bolta vieții dând ocol,
Să se împartă-avid la doi,
Ne cere mult, ne cere dens,
Cu glas de tunet rezolut,
Să dăm trăirilor un sens,
Străini de-al patimilor lut.

Ce-nseamnă-n viață ,,a fi pur"?
Să te topești în ani zâmbind,
S-apari ca aurul în ciur,
Prin nopți obscure-ascuns, sclipind,
În brațe să cuprinzi un vis,
În focul vetrei să-i rămâi
Cu fapta omului decis,
Sfios, ca-n ziua cea dintâi.

Colindători prin amintiri,
Pierdute căi cu trup de ciob,
Să nu pierim în opintiri
Cu Luna piatră-n lanț de rob.
Dacă am ști ce palme moi
Prezentul cald și-a desfăcut!
Din drumuri reci spre înapoi,
Ne-am rupe pasul de trecut.

Belșugul clipei să-l sporim,
Risipă strânsă în șirag
Și-atât de tare să trăim,
Încât să chiuim de drag
Scăldați cu totul în frumos,
Din creștet, până în călcâi,
Din inimă, până la os.
Am pune duh la căpătâi.

Am pune duh la căpătâi,
Ne-am rupe pasul de trecut
Sfios, ca-n ziua cea dintâi,
Străini de-al patimilor lut,
Minuni din scrum am reclădi,
Noi sorți pe căi de anotimp
Am fi lucizi a plămădi,
De s-ar vărsa iubirea-n Timp.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc, doamnă Denisa Curea Popa și domnule Ghiță!

[Chris]

frumos! amploarea este impresionanta!

[Corneliu Neagu]

Versuri cu parfum de primăvară ce curg în armonie deplină. Felicitări și gând bun!

[Manuela Munteanu]

Sărbători fericite, doamnă Floare! Mă bucur că v-a plăcut glossa mea!

[Manuela Munteanu]

Mulțumesc mult pentru comentariu,  doamnă Ana Cîmpeanu! Sărbători fericite!

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc domnule Vasile Lucian Tatar!