fricile albe

[Mihaela Aionesei]

toamna asta îmi hrănesc fricile cu firimituri rămase de la masa de seară
ele vin dimineața în chip de porumbei când albe când vineții
se zbat să se îngăduie una pe ala numai să înhațe ceva
care să le asigure traiul până mâine
poimâine și tot așa...

vecina de la doi râde ori de câte ori mă vede cu sufletul larg deschis
cum încerc dintr-o vioară abandonată să respir

[Mihaela Aionesei]

mulțumesc!

[Mihaela Aionesei]

frumos e sufletul tău, Mihaela.mulțumesc.

ochiul vigilent de profesoară a văzut imediat :) caut o soluție salvatoare să înlătur cacafonia, mulțumesc Ana.

...și eu aș fi dorit să scriu mai mult d-na Sincă, dar mi-a fost teamă să nu cad în derizoriu, așa că am lăsat doar sentimentul bucuriei de a trăi încă o zi să răzbată prin toate aceste frici.mulțumesc.

mereu aveți o vorbă frumoasă la d-voastră.mulțumesc d-na Marinov.

e posibil Gina, e posibil! nu m-am întrebat niciodată.mulțumesc .

[gina zaharia]

nu cred că râde (vecina de la doi) ci încearcă să-ți fure orizontul prin care treci cu vioara:)

[Sofia Sincă]

Idee interesantă... aş fi dorit-o dezvoltată. Dar dacă atât ai vrut tu...

apuce ceva

Am apreciat!

Sofy

[Ana Sofian]

din frumusețea vieții care trebuie trăită oricâte greutăți ne stau în cale

/aș fi schimbat ceva la construcția "să apuce ceva", e cacofonic, având în vedere alăturarea ce ce

anna