Florile copilariei

[Marioara Visan]

Am incercat o noua varianta tinand cont de sfaturile si exemplele doamnei Sofy si ale domnului Cicu Tudor.

 La masa tăcerii ascult 
 Simfonia din adâncul firii
 Privesc cu ochi de copil
 Cum Dumnezeu îmi întinde
 Coloana Infinitului
 Ca dar-iubirea.
 Plâng pe portativul veșniciei    
 amintirea din ancestral  
 în  prima zbatere a timpului   
 lacrimile se hârjonesc   
 pe hăul obrajilor ridați   
 de tăcerile uitate   
 valsul florilor de castan topesc   
 ghețarul din ochiul  copilului  
 devenit   tril de mierlă    
      

La masa tăcerii infinite  

stau singură să cresc  

florile   inocenței  copilăriei   

 dansând ultimul vals     

dispar  prin Poarta Sărutului  

luând cu ele lacrime plăpânde  

lasanu-mi  Coloana Infinitului.  

zălog al iubirii profunde.

 -------------------------------------

 La masa tăcerii ascult 

 simfonia din adâncul firii

 privesc  cu ochi de copil

 cum Dumnezeu îmi întinde

 Coloana Infinitului

 ca dar al iubirii.

 

 Plâng pe portativul veșniciei

 amintirea taincă  a durerii

 din prima zbatere de aripă 

 a timpului

 lacrimile se hârjonesc 

 secând hăul obrajilor ridați

 de tăcerile uitate

 în clepsidra dintre ani

 valsul florilor de castan topesc

 ghețarul fanteziilor înlăcrimate

 din ochiul de copil crescut

 devenit epopee de tril.

 

 La masa tăcerii infinite

 stau singură să dăruiesc

 florile copilăriei

 unei vieți durute

 ce  dansând ultimul vals

 al inocenței furibunde

 dispare  încet pe Poarta Sărutului

 luând cu ea lacrime plăpânde

 lasandu-mi doar Coloana Infinitului.

 zălog al  iubirii profunde.

 

  Varianta domnului Tudor Cicu  e superba.

 O adevarata poezie, multumesc domnule Tudor Cicu.

 

(Plâng pe portativul veșniciei

 Amintirea, în taină și durere

 și prima zbatere a clipei 

 lacrimile se hârjonesc 

că  seacă hăul obrajilor

 de tăceri

 în clepsidra dintre ani

 valsul florilor de castan topesc

 ghețarul fanteziilor mele în lacrimi

 ca din ochiul copilului

 devenit epopee de triluri

a mierlei de acasă.)

[Marioara Visan]

Domnule Ticu, e adevarat, copilaria din suflet se "copilareste" si la 60 de ani, nu cred ca voi reusi sa alung copilul din sufletulu meu nici la 100 de ani( mi-am propus sa traiesc 120 de ani). va multumesc pentru pretiosul sfat. Va doresc o duminica binecuvantata.

Cu drag,

Mara.

[Mihaela Suciu]

Poate, uneori, ești singură la masa tăcerii și dăruiești „florile copilăriei/ unei vieți durute”. Cei care le primesc, eu îți doresc să fie o coloană - coloana fără sfârșit. Am pășit pragul tău cu drag! 

[chindea maria elena]

....„  lasanu-mi” - mereu ți-i foame.... :)  atenție și la diacritice, le cam pui din când în când, nu mereu - și limba română ARE totuși diacritice, iar la cât e de bogată poezie e IMPOSIBIL de scris fără! Un cuvânt tastat fără poate să dea cu totul alt înțeles întregii poezii, dat fiind metafora cu care operează poezia.  Poeziile tale sunt prea explicite, lasă-i loc și cititorului să-și construiască propria viziune pornind de la poema ta, lasă și zone virgine - misterul e elementul atractiv al poeziei! Tu doar punctează!......  Ia-l participant pe cititor nu doar consumator leneș ....

 

[Sofia Sincă]

Eu nu am zis de gerunzii, eu am zis de genitive și dative. A nu se confunda!

Sofy

[Tudor Cicu]

…un poem strecurat sub forma unui cântec sub clapele unui pian. Câteva note, cum spune și domna Sofia, pot fi refăcute. Strofa care mi-a plăcut, de exemplu, aș gândi-o așa:

(Plâng pe portativul veșniciei

 Amintirea, în taină și durere

 și prima zbatere a clipei 

 lacrimile se hârjonesc 

că  seacă hăul obrajilor

 de tăceri

 în clepsidra dintre ani

 valsul florilor de castan topesc

 ghețarul fanteziilor mele în lacrimi

 ca din ochiul copilului

 devenit epopee de triluri

a mierlei de acasă.)

Rememorând întâmplările şi reperele dragi din copilărie, e ca şi cum ai trage de pânza pe care se proiectează, într-un cinematograf în aer liber, filmul prin care ţi se încearcă prelungirea copilăriei. „M-aş obişnui cu această viaţă plăcută dacă ar fi să dureze”, spunea Rastignac din „Moş Goriot” de Balzac. Poate nostalgia acestei prelungiri lipsește poemului. Autoarea decide, în cele din urmă.

 

[Marioara Visan]

Doamna Sofy m-ati facut sa rad de dimineata cu "nelipsita aripa". Aveti dreptate oi fi avand eu un fix pentru aripile astea, ce stiu eu, dar cred ca in aproape toate scrierile mele ori zbor ori vorbesc de aripi. E foarte adevarat ca uzez foarte mult gerunziu, de ce ? nu as sti sa va explic, o sa incerc sa reconstruiesc ceea ce am scris  dupa modelul dumneavoastra. Va multumesc mult de tot, va doresc o duminica cu soare in suflet.

Cu drag,

Mara.

P.S. Azi m-ati facut fericita.

[Marioara Visan]

Buna Denisa, acum cand ai scris e drept ca nici eu nu ma impac, o sa incerc sa reconstruiesc dupa modelul doamnei Sofy, multumesc mult pentru smenul de lectura, te mai astept cu sfaturi.

Cu dra,

Mara

[Sofia Sincă]

Un exercițiu ceva mai bun. În temă, opera lui Brâncuși cu binefacerile sale spirituale. O temă bună și destul de reușită. Însă, reduceți genitivele. Sunt atâtea genitive și dative încât per ansamblu rămâne în urechi, doar rii: tăcerii, firii, iubirii, durerii. Apoi vin substantivele și genitivele articulate, prea numeroase. Nu le mai scot, că ar fi jumătate poezia. Pentru rafinamentul poeziei acestea nu trebuie să existe.

Am schițat aici prima strofă fără ceea ce socot eu neajunsuri. Modificați dvs. după această formă.

 La masa tăcerii ascult 

 simfonia

îmi antrenez firea din adânc

 privesc  cu ochi de copil

 cum Dumnezeu îmi întinde

 Coloana Infinitului.

 ca dar - iubirea.

 do, re, mi fa, sol, la si - acest vers eu l-aș scoate. E prea pueril.

Plâng pe portativul veșniciei

 amintirea din ancestral

 din prima zbatere a clipei. - mai sintetizat și dispare și nelipsita aripă... ș.a.m.d.

Semnul meu.

Sofy