Femeia de joi

[gina zaharia]

Voi veni la tine, în mijlocul oceanului
de pe insula fără nume,
la ora în care înfloresc orhideele;
mă vei aștepta într-un fulger devreme,
dezleagă-l,
singur îmi va creiona veșmântul de astăzi.

Port rochia de joi,
pe ea s-au învățat valurile să adoarmă
în culori îmbrățișate,
e simplă ca murmurul nedumeririlor
care-și ridică scări
ca un test de rezistență
peste adâncuri.

Voi lua cu mine necuvintele
într-un buchet,
ele te vor întreba câte valuri ai numărat
să-mi fotografiezi setea de lumină
și de ce te-ai trezit într-un glob
pe ape imense
odată cu dimineața mea de stări?

Îți voi lăsa, din loc în loc, pagini
din calendarul inimii,
adună-le,
pe ele mă vei găsi
când îmi vei pierde pașii
dincolo de poeme.

(Ferește-te de femeia de joi,
uneori e ofrandă pe ploi!)

[MARIUS IULIAN ZINCA]

din calendarul inimii, într-un buchet, în culori îmbrățișate de pe insula fără nume... Femeia de joi

[gina zaharia]

Vasilisia, da Coza, Florentina, Sofia, Maria, vă îmbrățișez cu mare drag! Mulțumesc!

[Belean Maria Ileana]

ultimele doua versuri sunt cireasa de pe tort...un tort desavarsit...te imbratisez cu drag!

[Sofia Sincă]

Simboluri romantice, imagini fantastice fac mesajul poeziei să trăiască plin de fervoare, iar sufletul visător confirmă vocaţia de poetă.

Am citit cu încântare, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Încântător popas într-o zi de joi, pe pagina ta.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Îți voi lăsa, din loc în loc, pagini 
din calendarul inimii, 
adună-le, 
pe ele mă vei găsi 
când îmi vei pierde pașii 
dincolo de poeme. 

 

Gina, minunat! Şi trist...