Fântâna

[Gheorghe Pârlea]

Mi se arată adesea

chipul mamei

în ciutura fântânii,

în oglinda plinului ei.

Din când în când,

îmi surâde și tata

în luciul din adânc;

el e fântânarul.

Mă-nchin, pentru asta,

la cumpăna fântânii,

în balansul căreia

aud glasul strămoșilor.

Dar până când oare?...

Căci și fântâna moare,

iar robinetul nu poartă-n sine

nici chipuri pierdute,

nici șoape testamentare.

[Manuela Munteanu]

Versuri pline de sensibilitate, așa cum ne-ați obișnuit, cu un mesaj pe cât de subtil redat, pe atât de profund ca miez. Glasurile strămoșilor trebuie ținute treze cu aduceri aminte, pentru a nu le seca fântâna. 

Coincidență, sau nu, în această dimineață am compus și eu o poezie, intitulată tot ,,Fântâna" (altfel nu cred că s-ar putea), inspirată fiind de un citat trimis de o dragă prietenă, pe care îl voi folosi ca motto. În acest context, vă rog să nu-mi luați în nume de rău postarea.  Nu este o concurență, ci un mod de dialog artistic. Aceeași rugăminte o am și către Ada, care a compus la rându-i un mesaj plin de emoție. Vă mulțumesc!

[Gheorghe Pârlea]

...Mă flatați! Eu ar trebui să fiu - și chiar sunt - cel care vă are mult mai motivat în admirație pentru originalitatea poemelor dvs., perfecțiunea lor canonică. Prestația mea poetică e hrană doar firii mele poetice. Îmi public exercițiile ca să mă responsabilizez si ca să mă asigur (prin feedback-ul primit) că, totuși, nu sunt de pus la zid de către poeții merituoși care mă citesc accidental. Până primesc... condamnarea, voi continua. Contează mult că vă am... aproape.

[Ada Nemescu]

Suntem cunoștințe vechi (în universul literar, desigur) , și-mi place să cred că afinitățile literare s-au păstrat, nu pot uita cum s-au adunat în timp: admirație, prețuire, uimire - pentru atâtea lucruri noi, minunate, pe care le-am învățat de la dumneavoastră! 

aDa

[Gheorghe Pârlea]

...În forma liberă, gândurile poetice par deliruri (în cazul de față, la mine). Pe când în canonul clasic (armonic), sonul înnobilează ideiile, le încoronează cu diadema melosului (în conexiunea Adei Nemescu). Săru' mâna, încântat!

[Ada Nemescu]

Ochiul fântânii ne-aduce cerul aproape

cu șoapte calde,  mereu tulbură ape

Gânduri din adâncuri se ridică vii

de la cei plecați. Să știu, să știe, să știi...

uneori, adevăr e-n poezii

Emoționant mesaj... aDa