Eu sunt... copacul...

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

  

Eu sunt copacul cu ramurile goale.

Mă-mbrățișează vântul, cu dorul său.

Șoaptele-i triste, rătăcite vestale,

Se-nvârt ca un stol, peste numele meu.

Sunt același copac, aștept primăvara.

Voalul de tril să se-mbrace în muguri

Pe ramul speranței se-așează povara

Caldei pâlpâiri din nestinse ruguri.

Eu sunt copacul cu ramurile goale.

O coroană albastră, în nadir, pritocesc

Rădăcinile-mi, ne'ncăpătoare cale...

Atemporalul meu lut, din veac pământesc.

Eu sunt copacul cu ramurile goale.

Mă aprind în bobocii zilei de Florii,

Până la Paști, icoane  atemporale,

Pe catapeteasma umilei bucurii.

Teo Cabel

[Sofia Sincă]

Copacul cu ramurile goale luat prin comparaţie cu vidul sentimental al omului. Ideea tot scormoneşte prin interiorul sufletului, apoi pune pe hârtie trăirea.

Prozodia este bună, deşi tot schimbi accentul de pe cuvinte în unele versuri, fapt ce duce la o citire mai greoaie.

Dar apreciez ideea şi compoziţia lirică.

Sofy

[CABEL ȘTEFAN TEODOR (TEO CABEL)]

Bade Coza, felicitări pentru atenție! E ok! Niciodată nu mi-e rușine să recunosc, a fost din viteza. Este postat și la mine pe blog, mai înainte cu o zi, și este corect postat. 

Toate cele bune!

Teo Cabel

[Ion Lazăr da Coza]

Apropo de grafia titlului:

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pi\da mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac această greşeală!...)

Nu înțeleg de ce umilei bucurii. Dimpotrivă, e o bucurie colosală.

Interesată analogia. Oricâte fapte bune am face, să avem impresia că „ramurile” tot goale ni-s. Citit cu plăcere o poezie atent construită.

da Coza