E toamna
în sufletele noastre
e frig
şi ne săruta ploi
iar timpu-n coama-i despletita
ne poartă-n haos
pe-amândoi
zăpezile ne ning iubirea
şi gânduri troienite
ne amurgurgesc
orice speranţă,
sting şoapte
nenăscute ....
cad frunze între noi
şi-un vechi refren ,
se stinge
visam cu ochii
trişti şi goi
dar visul slab
Se frânge
Căci doar stihiile răspund
În nopţi
Cu lună plină
Poate... e tot ce-a mai rămas
Din dragostea-mi păgână
Tiberiu Varga (sarazinul)
Adaugă un comentariu
Poezie de dragoste, scrisă cam rebel. Rima există, este cea care aduce muzicalitatea, dar grafica textului derutează... În sfârşit, ştiu, tu eşti cam nonconformist. Însă diacriticele va trebui să le pui, începând cu titlu.
Şi apoi ''amurgurges'' nu există în DEX.
Bine ai venit cu poezie în site-ul nostru!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE