Dimineţile (Un altfel de „La mulţi ani, mamă!”)

[Nikol MerBreM]

Mama mea locuieşte în aer.
Dimineţile, când vrea,
Îşi aminteşte de mine
Si-mi toarnă-n ceţuri
Ceai verde.
Știe că-mi place.
Atunci stăm la poveşti
Doar noi două
– O cafea şi un ceai verde –
Mereu diferite
Asemănătoare mereu,
Două picături,
Două zâmbete,
Două lacrimi,
Împletim, pe tăcute, palavre,
Mărţişoare cu fire roşii şi negre
Până când, glastra mamei
Se umple de maci.
Atunci prind curaj şi-i şoptesc:
Mă dor dimineţile
Cu cafeaua neatinsă!
„Ştii doar, erai mereu ocupată,
Nu vreau să deranjez prea mult... ”
Îmi spune stânjenită
Şi, ca o şcolăriţă
Cu bilet de voie expirat,
Fuge pe treptele dinspre cer.
Mai stai, mamă!

[Nikol MerBreM]

Of, Paul... mulţumesc!

[Dolha Paul-Alexandru]

E așa de frumos și delicat, despre maci se spune că și razele soarelui le ating petalele cu grijă să nu-i frângă. Asta am căutat și eu să fac citindu-ți poezia, s-o așez la loc așa cum am găsit-o, albă și strălucitoare.

Cu drag,

Paul

[Nikol MerBreM]

Domnule Bolache, vă mulţumesc, aprecierea dumneavoastră mă onorează!

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc, dragă Laura! Vizita ta e întotdeauna o bucurie, îmi amintesc că ai fost prima care m-a întâmpinat acum un an, când am intrat aici...

[Nikol MerBreM]

Domnule da Coza, din păcate, aşa e viaţa când se împleteşte cu moartea, în fire roşii şi negre. Mulţumesc!

[bolache alexandru]

Oof! Dureros și frumos!

[Laura H.]

Ce frumoasă poezie, Nikol! Duioșie, sensibilitate, emoție, o poezie ca un oftat venit din suflet! Te felicit!

[Ion Lazăr da Coza]

Am citit cu emoție Mărţişoare cu fire roşii şi negre.  

da Coza

[Nikol MerBreM]

Mă bucur să vă găsesc în pagina mea, domnule Cicu! Vă mulțumesc!

[Tudor Cicu]

„...Împletim, pe tăcute, palavre,
Mărţişoare cu fire roşii şi negre
Până când, glastra mamei 
Se umple de maci.” (Ceea ce Diogene căuta cu felinarul său era doar nostalgia ființei umane. Dar că vom fi trăit vreodată și astfel de clipe (REGĂSIRI), numai poetului îi e dat. Frumos și profund!