Dilemă
Mă întreb, noaptea, Doamne, cum e bine să fac
Dau frâu liber poeziei sau mai bine să tac.
De harul acesta nu pot să mă tem
Un dar, de la Tine nu devine blestem.
Cuvintele-n minte se adună şi curg
Şi-n valul trufiei mă cred demiurg.
Scriu versuri, dau sfaturi, făr-a fi competent
Convins că aceasta se numeşte talent.
Nu tot ce voi scrie, o să-ţi fie pe plac
Dar ştiu că-mi vei spune, că n-am voie să tac
În timpul rămas ce mi l-ai lăsat,
Eu tot mai am încă ceva de învăţat.
Adaugă un comentariu
Nuuu, nu e vreme de tăcut!
O „dilemă” specifică creatorului de frumos!
Am vibrat.
Sugerez în s2, v2: Şi-n valul trufiei mă cred un demiurg.
Toți mai avem de învățat, atâta timp cât trăim. Talentul de a scrie poezie este un har dumnezeiesc și este păcat pentru cel ce-l au și nu-l împărtășesc și altora. Eu, de exemplu nu am acest talent... Dar am altul: de a citi și de a comenta ce scriu alții. Mă bucur să am ce comenta, domnule IMC.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
dati liber poeziei, zic eu!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE