De dincolo

[Răduță If. Toader]

- Dii, Moarte, diii...

Mă trece de norii, mereu vineții!

 

Mi-ai rupt al meu timp, și nu-mi găsesc loc,

Să prind rădăcină la tine-n padoc.

Prin vălul de ceață chiar pot să pătrund,

Privirea îmi zboară pe colbul din prund.

 

Din muche cobor pe cărarea de lut

La prispa sfințită de primul sărut,

Cu îngerul, care, din ceruri desprins,

M-a smuls din țărână, spre ‘nalturi m-a-mpins.

 

Și-am prins a-nțelege că zborul nu-i vis,

Că poți, cu iubire, să-ți faci paradis

Și-n cuibul din crengi zguduite de vânt,

Atunci când furtună, înfrunți pe pământ.

 

Mușcate ne-au fost covor al iubirii,                        

Pe drumul abrupt, la marginea firii.                  

Mireasă și sfântă cu suflet menit      

Balsam al durerii, pe trupu-mi rănit.      

 

Mă iartă măiastră, sărutu-ți păstrez

Pecete iubirii și sfântului crez

Că fi-vei „da Coza” în scris și cuvânt,

Un cântec de leagăn, un leagăn de cânt...

 

Dii, Moarte, diii...

Mai rătăcește-mă, prin ghizunii...

 

                     Pădureni, 15 febr 2021

[Răduță If. Toader]

Vă mulțumesc pentru aprecieri! 

[Sofia Sincă]

Onoare ție autorule pentru versurile comemorative, emoționante, dedicate dragului nostru Ion da Coza!

Un șuvoi de tristețe apasă pe sufletul nostru.

Bine ai venit cu poezie!

Sofi

[Valeria Merca]

Emoționant, evocator!

[Vasilisia Lazăr]

Mi-ați rupt sufletul! Las lacrima să vorbească... 

Mă frământă o întrebare. Oare Ion o fi bănuit (măcar), în timpul vieții, câtă lume îl apreciază și îl iubește? La modestia lui, nu cred...