De ce judecați pamântul ?

[Monica Pester]

Gânduri negre cer iertare

Dinspre vechiul răsărit, 

Unde blocul de popoare

Încet-încet s-a risipit

Dar nu e lecția ce-am vrut

Cu tunuri, puști și ținte vii

Noi nu vrem soarele-omorât 

Și nici recolte arse, vii

De ce vă bateți, vin și-ntreb ?

De ce atâta lăcomie ?

Pământul ăsta nu-i un gheb,

O biată minge de hârtie

Să-l tatuați victorioși,

Să-l despicati cu fața-ntoarsă

Pământul ăsta din strămoși 

Ne poaartă dragoste neștearsă

Și dacă voi îl judecați

În loc ofrande să-i aduceți

Și frați de frați vă-mpiedicați,

Nu aveți minte să conduceți. 

Vă arătați dispuși la moarte

Dar nu a voastră ci a lor

În lumea asta se împarte

Dreptatea, după cel minor

Dar Dumnezeu nu-și lasă fiii

Ci le insuflă și curaj,

Răbdare, și-n tăcerea minții

O doză mare de miraj.

[Monica Pester]

Mulțmesc, Mihaela, pentru sinceritate !

[Mihaela Popa]

mesaj bun, construcția nu e una  dintre cele mai bune  pe care le-am citit la dumneavoastră

dar, da, îngrijorarea despre ceea ce se întâmplă în lume e redată

[Monica Pester]

Asa este dna Ana . Grabă strica treaba . Tristețea și indignarea mea se accentuează și e clar ca primează mesajul în detrimentul formeiartistice . Cu multumiri

[Monica Pester]

1. Mulțumesc mult pentru înțelegerea sentimentelor, d-le Stanescu

[Stanescu Valentin]

Cine-ar fi crezut că-n lume va mai fi război vreodată!? Se cutremură pământul din greşeală-n altă parte. Mintea lumii e-n derivă sub zona întunecată. Ortodocşi în cruciade. Ziua păcii e departe...

 

                                                ’’Vă arătați dispuși la moarte

                                                  Dar nu a voastră ci a lor’’

 

 

un criminal cu Biblia în mână

copii nevinovaţi - carne de tun

prin tranşee speranţele apun

peste fiii slavi moartea-i stăpână

 

Am citit şi n-am cuvinte să exprim-a mea durere…