cuvintele

[ION IONESCU-BUCOVU]

cuvintele

 

cuvintele trec pe lângă mine în goană,

ca un tren care nu oprește în nicio gără,

ca o frumoasă domnișoară

ce lasă în urmă un dor olfactiv de parfumuri florale

din roze de câmp și din maci,

cuvintele trec, zboară ca frunzele toamnei bătute de vânt,

ca iluziile care dispar în neant,

ca stelele nopții ce se topesc în lumină,

ca antichitatea-n ruină,

ca soldații ce se duc la luptă și mor,

ca durerea ce se ascunde-ntr-un dor,

vreau să le opresc să fac un poem,

cuvintele nu vin când le chem,

le-aș strânge de gât și-aș face din ele o târfă,

degeaba scheaună inima pe vreme de ploaie

cuvintele mă lasă-ntr-un urlet c-o minte greoaie,

degeaba ofelia caută mânăstiri vindecătoare de moarte,

dragostea ei cea eternă, o cerșește-n genunchi,

dezmoștenind-o de potirul sacru al logodnei,

ochii ei nu mai văd când coboară-n infernul fericirii,

numele ei plutește pe râul deșertăciunii

al nefericitului hamlet,

peste umbra mea calcă secolii,

nucul din fața casei nu va mai fi, dealul va coborî

și din el se va naște un izvor, o fântână,

cu o cumpănă care va sprijini cerul,

din ea se va adăpa orpheu,

își va spăla fața de-atâta rugină, de-atâtea secole

și va cânta din harfa lui fermecată

cum trece lumea prin fusul timpului toarsă

de atâtea miracole în nemărginirea ei.

 

numai cuvintele vor trece pe lângă noi

și vor rămâne un fel de rune prin timp

să fie desțelenite de eternitate.

 

 

joi, 31 ianuarie 2013

[Ion Lazăr da Coza]

Multe metafore, (cam) multe comparații - poezia place.

da Coza

[Sofia Sincă]

Cuvintele personificate ţin loc de orice în mintea noastră. Toţi poeţii le-au închinat poeme întregi, le-au apostrofat, le-au hulit, dar mai ales le_au iubit. Ele sunt de fapt hrana poetului... al scriitorului. Ultimele trei versuri spun tot ce trebuie să se spună despre cuvânt.

Admiraţie, Sofy!