Cu tata la cosit

[Emil Dumitru]

                                                      Cu multă recunoştinţă, în memoria tatălui meu.

                                                      Azi 1aprile 2017, se împlinesc 12 ani de când a plecat dintre noi.

Soarele şi-a înfipt săgeţile-n pământ,
Praful pluteşte suspendat pe aripă de vânt,
Vrăbiile se scaldă în nisipul uscat din ghiol
Carul scârțâie, tras de pasul boilor domol.

Pe câmpul secetos, doar tata, eu şi o ciută,
Coasa ce ucide iarba deja ofilită,
O prepeliţă aleargă din cuib, speriată,
Prefăcându-se rănită, cu aripa lăsată.

Grăbeşte copile, zise plin de sudoare tata,
Acu e amiaza, vine seara şi truda nu-i gata,
Boii au obosit, vor apă, nu iarbă uscată,
Ascuțind coasa, cu mâna de crăpături brăzdată.

Ştiu tată, răspund eu încet, mişcându-mă agale,
Privindu-mi picioarele însângerate şi goale.
Şi palmele mâinilor umflate, mă dor,
La scaldă vreau tată, ţarina arde ca-ntr-un cuptor.

După un timp, din cosit se opreşte tata,
Înfigând în pământ copăria – băiete, gata,
Mâncăm ce-avem în traistă, mămăligă cu ceapă
Zarzăre cu sare și ne ostoim setea cu apă.

Tata bate coasa, eu duc boii la adăpat,
La nucul lui Ciuibă – bunicul meu răposat,
Care a săpat în vale, în humă, o fântână,
Spre pomenirea numelui său şi are apă bună.

Sub car, masa bogată în lipsuri, tata aşterne,
Rumegă boii sub nucul lui bunii, alene,
O ciocârlie se-nalţă în ceruri cântând,
Adorm cu mămăliga în mână, la mese bogate visând.

[Ion Lazăr da Coza]

O poezie de suflet. 

da Coza

[chindea maria elena]

Eu nu mă pricep la vers clasic - dar rețin emoția și smerenia omagierii înaintașilor! Mie mi-a plăcut!

[Chris]

Emoţionant şi frumos gând! Citit cu multă plăcere,

[Valeria Merca]

Emoționante aduceri-aminte... vii în memoria autorului.

Da, la versificație mai trebuie lucrat. Însă am citit cu mare drag,

[Emil Dumitru]

Mulțumesc pentru lectură și coment, Mihaela Suciu.

[Emil Dumitru]

Mulțumesc Sofia pentru lectură și semnul lăsat. Am scris-o cu mulți ani în urmă și sincer, adevărul este că am ezitat mult s-o public, fiind sigur că voi fi acuzat de asemănarea cu Moartea căprioarei .

[Sofia Sincă]

Versificație inspirată din Moartea căprioarei. Pare a fi o interpretare a poeziei lui Labiș. Cu multe ieșiri din ritm, cu rimă facilă... și altele.

Pentru a fi o poezie cât de cât corectă mai e mult de lucru. Însă fiind creată în aducere aminte, păstreaz-o așa, dar numai pentru tine.

cu aripa-n jos lăsată. - pleonasm

Semnul meu,

Sofy

[Mihaela Suciu]

Frumos! Pomenindu-i trăiesc prin noi!