te-ai sinucis
singură într-o duminică
goală din culpă
fără să ştii că dragostea
pe care ai vrut să o îngrămădeşti
în inima tatuată cu mine
era mult prea ascuţită la capătul ales
ai rămas brusc uimită
cât de uşor alunecai
în asfaltul fierbinte
dinaintea credincioşilor lacomi izgoniţi
de ţipătul meu demonic pe acute
n-ai spus nimic
te-ai stins fericită
lumânare plină de dragoste
poate puţin teatral şi puţin patetic
păcat
vor spune cei mai mulţi ridicători de pietre
ar fi putut măcar să îşi aleagă o zi ploioasă
asfaltul ar fi rămas curat
sufletul aproape virgin
şi noi semiînălţaţi iudaic
doar eu am rămas funie
legănată de cer
în aşteptarea iertării
Adaugă un comentariu
Un scris apăsat, imagini îndrăznețe, nonteribiliste...
da Coza
multumiri
Melancolii bântuite de beţii romantice, între cer și pământ, cu dor de iubire.
Impresionant!
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE