Copaci de cuvinte

[Vasile Ionac]

Mie-mi vorbește toamna despre muguri,
iar clipa,
despre despădurirea de frunze a codrilor;
poate sunt chiar clipele în care
mai rămân câțiva pași nefăcuți,
și la care am fi putut ajunge
obosiți,
dar în vremea ăstei vieți…

te ating doar cu un gând;
atât mi-a mai rămas
dintre toate cuvintele acelea
pe care ni le-am fi putut spune
cu șoapta.

cauzele,
îmbătrânite la marginea luminii,
mai bârfesc despre noi,
în vreme ce ni se sting numele
pe care ne strigau îngerii.

scrisoarea aceasta,
cât o frunză în calea unor pași nesosiți,
mi-o voi trimite mie,
fiindcă știu,
nu se va naște acel timp
în care aș fi putut să te uit.

[Gabriela Grădinariu]

Minunat s-au aşezat frunzele în versuri!

Mare făcător de emoţii!

[Vasilisia Lazăr]

scrisoarea aceasta,
cât o frunză în calea unor pași nesosiți,
mi-o voi trimite mie,
fiindcă știu,
nu se va naște acel timp
în care aș fi putut să te uit.

Superb!

[Mihaela Roxana Boboc]

”Nu se va naște acel timp/în care aș fi putut să te uit” - cât adevăr. Copaci de cuvinte, toamne și doruri!

[Aura Popa]

cauzele, 
îmbătrânite la marginea luminii,
mai bârfesc despre noi,
în vreme ce ni se sting numele
pe care ne strigau îngerii.

Pretuire si drag!

[Ion Lazăr da Coza]

Admir cu câtă apăsată bărbăție sunt scrise versurile tale de dragoste.

da Coza

[Sofia Sincă]

Forţa iubirii naşte muguri în plină toamnă, caută elemente de care sufletul are nevoie, punând în versuri frenetice simţăminte acolo unde există dorinţa şi împlinirea ei. Jurământ subtil.

Apreciere deosebită, Sofy!

[Chris]

Copaci din care alegeţi cuvintele potrivite. Minunat! :))

[Mariana Suciu]

"scrisoarea aceasta,
cât o frunză în calea unor pași nesosiți,
mi-o voi trimite mie,
fiindcă știu,
nu se va naște acel timp
în care aș fi putut să te uit."

Frumos!