peticesc pielea nopţii
cu câteva flori de nu-mă-uita
din copaie arunc împreună cu apa
şi copilul de rouă
trag ziua ce urmează pe cap
ca pe un fes de mătase
ca pe o literă de protecţie
în faţa celui aşezat pe fotoliul albastru
în privirea ta
măcinat de interese
de tot ce inima nu poate citi
nici măcar până la gleznele
acoperite cu nămolul unor litere
ce fac din tine ori sclavul pe viaţă
ori omul de succes al poeziei
în acest secol mercantil
depinde de felul cum dăruieşti
şi îţi exerciţi misiunea
cu palma întinsă către cititor
cum cerşetorul
către soarele unei toamne târzii
sau cum pumnul strâns
protejând câteva cifre ce indică bucuria
din gesturile făcute dimineaţa
de copiii soarelui
sub fereastra ta
Adaugă un comentariu
Mihaela Chitic, Vasile burduşa, vă mulţumesc de promovare!
Mulţumiri pentru sugestie, dle da Coza!
soarele \ soarelui :(((
către soarele unei toamne târzii > către o toamnă târzie
Place
da Coza
Mulţumesc, Violeta, cuvintele tale mă bucură!
...doar pentru a dărui, dar şi cititorul îi dăruieşte atenţia şi dragostea lui... Mulţumesc, Nikol, pentru reciprocitatea darului!
d-lor Agafia Drăgan, Adina Velea, vă mulţumesc pentru poasul de lectură!
Ada Nemescu, îţi mulţumesc pentru aceste delicate cuvinte!
...oricum, oricât, poezia ta citită are forme robuste, dar delicate, de vas lucrat cu iubire...când bei din el vasul /ea poezia, iubirea îţi rămâne pe buze...
cu admiraţie, aDa nemescu
Laura H, Ioniţă Gabriela, vă mulţumesc pentru promovare!
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE