în fața casei proprietarii cu bani
au făcut ziduri au asfaltat cuiburile de cârtițe
cu sufletul împietrit umblam după melci
convins de frumusețea pământului
până la calea ferată am strâns semnături
pentru lanul de grâu ce tremura sub picioare
într-o intersecție pe un lemn de căruță
așteptam transportul cu materiale
de construcții
i-am spus
șoferului
drumul urcă la viile oamenilor să nu te oprești
ai putea să te-ntinzi și timpul pe aici trece ca un foc
de surcele prostit cu snoave din cele cu fete
de măritat și strigoi
iarna când te prinde băut
totul încremenește nu există vânt așa cum știi la câmpie
privești cerul și te aștepți să miroasă a dero
daca se mișcă ceva la o sută de metri recunoști
după numărul cumpenelor
că nu mai ai mult de trăit
la câțiva pași apa strecoară hârtii
printre crengile rupte
primele nopți sub zăpadă ai impresia că nu-ți mai ajunge
nicio casă unde focul înseamnă prosperitate
poți dormi liniștită
vecinii nu sunt atât de aproape încât să vrei
să împarți
am să te iubesc ca într-un oraș cu puține mașini
și urși ce coboară dimineața să caute prin gunoaie
Adaugă un comentariu
Alex, ma man, mulțumesc pentru lectură și comentariu, cu prietenie!
Încă un poem modern în care dragostea este la loc de cinste. Ultima strofă remarcată este într-adevăr deosebită!
Adevărul este că doar un scriitor autentic poate să comenteze în felul în care o faci tu, iar aici nu este ca în poezie unde poți încropi niște cuvințele chiar dacă nu ai talent, la adăpostul ideii că tu, ca autor, ai o anumită viziune care, bună sau rea, face parte din stilul personal și te poți ascunde oricând în spatele acestei idei păguboase care nu folosește nici măcar persoanei respective, mai ales când lipsa vreunui har literar este evidentă. Apreciez, în același timp, gustul sigur și farmecul exprimării ce se împletesc firesc, natural cu darul pe care l-ai primit de a aranja atât de frumos cuvintele, fie că este vorba de poezii sau comentariile pe care le faci, totul îți iese la cel mai înalt nivel, dând în același timp impresia că reușești aceste lucruri fără niciun efort și aici, desigur, iese în evidență talentul și cultura pe care le demonstrezi la fiecare prezență, în orice spațiu și în orice moment când ai ocazia să te exprimi în legătură cu scrisul ca fenomen artistic. Nu mă apuc să menționez numele unor autori/critici de a căror aprecieri m-am bucurat, clasici și contemporani, că nu vreau să las loc la interpretări, ideea este că știu să fac diferența între cineva care știe și știe că știe și cineva care nu știe și nu știe că nu știe, dumneavoastră sunteți o talentată și-mi face plăcere prezența în pagina mea, my lay, cu drag!
Încă un poem care stă sub pecetea iubirii, așa cum ne-ai obișnuit. Un poem amplu care se cere citit și recitit iar, și iar, pentru a-i putea surprinde toate subtilitățile. Originalitatea, postmodernismul, lipsa artificiilor stilistice, ineditul cu care ne întâmpini de fiecare dată, puterea pe care o au asupra cititorului imaginile pe care le creezi, toate acestea și multe altele fac din stilul pe care-l abordezi în poezie unul inimitabil. Pasaje chiar narative transmit lectorului stări inefabile, greu de explicat în cuvinte. E complicat de comentat poezia ta, foarte complicat, pur și simplu simți că îți place mult, dar nu știi să explici de ce. Sau nu poți. Poemul e unul de dragoste, finalul e definitoriu în acest sens, însă felul abordării e unul sublim, dar destul de alunecos. Se simte dorința de evadare dintr-un cotidian ostil vieții și iubirii. Aglomerația, fierul și betoanele orașului, mașinile, oamenii ahtiați după bunuri, toate obosesc. Toate devin sufocante. Cu atât mai mult, atunci când iubești. Iubirea nu are nevoie de multe înafara ei. Cine nu a visat ca, măcar pentru o vreme, să fie singur cu dragostea, într-un loc uitat de lume, undeva unde să nu mai dorească prezența nimănui și nici să nu-l caute nimeni? Am mai citit câteva poezii superbe care ating această idee la Adrian Păunescu, dar, bineînțeles, în stilul lui.
Magistrale sunt aceste versuri și, mai cu seamă, finalul:
la câțiva pași apa strecoară hârtii
printre crengile rupte
primele nopți sub zăpadă ai impresia că nu-ți mai ajunge
nicio casă unde focul înseamnă prosperitate
poți dormi liniștită
vecinii nu sunt atât de aproape încât să vrei
să împarți
am să te iubesc ca într-un oraș cu puține mașini
și urși ce coboară dimineața să caute prin gunoaie
Francheța trăirilor, trăiri care nu se ascund în spatele unor subterfugii de stilistică, transformă poemul tău în unul autentic, de stare. Absolut minunat!
Ada, îți mulțumesc, putea fi și mai rău, cu drag!
Domnule Valeriu Anghel, rămân la concluzia pe care am tras-o de ceva timp, nu contează de la câți, contează de la cine, cu respect!
Domnule Stănescu Valentin am zâmbit, dar mă bucură faptul că mi-ați scris și că ne întâlnim constant nu numai în pagina dvs, cu stimă!
Adevărat, finalul concentrează trăiri suprapuse într-un tot ce duce tot spre iubire, de parcă altceva ar conta...
aDa
Frumos, iar finalul este de-a dreptul remarcabil.
Am citit prima oară. M-am încurcat în cuvinte. Am citit a doua oară. Parcă m-am dumirit. În primele şase versuri am simţit neliniştea pământului din cauza betoanelor. Nu mai e mult până ce munţii vor fi doborâţi şi trecuţi prin cuptoare pentru a asfalta pământul tot... Nu va mai fi loc pentru dragoste la iarba verde. Următoarele sensuri vor veni la o nouă lecturare.
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE