Cât îmi lipseşti

[SPRINCENATU DAN]

 

Pe retina sufletului  mistuit de dor

păstrez cu sfinţenie momentele nemuritoare

petrecute  în  catedrala iubirii,

mi-e dor de ochii tăi pătrunzători,

de sărutările furate sub

privirile stelelor geloase

 

Acum pe ecranul minţii

se derulează un film ameţitor;

iubito facem dragoste

pe un câmp de flori,

îmbătaţi de miresme

ascultăm îmbrăţişaţi

cântecul  minunat al greierilor anonimi,

o adiere uşoară de vânt

ne răcoreşte trupurile

 

Cu gura flămândă-ţi sorb  buzele fierbinţi

sânii  îmi dau fiori când  îi ating uşor

căldura din privirea ta albastră

 îmi încălzeşte inima vrăjită

o magic film din nopţile pustii

de n-ai avea nicicând  sfârşit!

 

În lipsa ta

mă înfrăţesc timid cu poezia,

cât îmi lipseşti iubire,

dorul mă sfâşie..

[chindea maria elena]

Încinse amintiri, Dănuţe! Alternanţa e de dorit!:)))) Mi-a plăcut! Cu drag, Gerra 

[Chris]

Dorul de persoana iubită transformă visarea în versuri atinse de erotism.Frumos!

[SPRINCENATU DAN]

Mulţumesc din suflet  d-le  Sude pentru aprecieri şi lectură !

[Sude Emil Iulian]

poem delicat aşa cum iubirea de poezie poate fi şi o mângâiere, erotismul se manifestă oniric aşa cum poezia poate poate fi onirică,