Cărțile vorbesc

[Corneliu Neagu]

Se plimbă cărțile pe etajeră,
eu le privesc tăcut dintr-un ungher,
îmi spun povești uitate-n altă eră
sub falduri încărcate de mister.

.

Și gândul mi se duce peste vreme
spre un trecut pe care nu-l zăresc,
căci glasul tău încearcă să mă cheme
pe un tărâm ce-mi pare nefiresc.

Poate-i doar vântul care bate-afară
cu frunzele desprinse din copaci,
aduse la fereastră către seară
când te aștept să vii, să mă împaci.

.

Mâhnirea mă cuprinde dint-odată,
rafalele de vânt se mai opresc,
mă-ncearcă o senzație ciudată –
pe etajeră cărțile vorbesc...!

.

Îmi povestesc despre iubirea noastră
rămasă-ntr-un trecut nedefinit –
privesc mâhnit afară, prin fereastră,
poate apari ... la margini de zenit.

 

[Corneliu Neagu]

Gânduri alese din partea autorului pentru cuvintele mângâietoare scrise despre poezia mea, Chris !

[Chris]

se simte melancolia si stransa legatura si dragostea fata de cuvantul scris. frumos!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri și gânduri alese din partea autorului, Dorina Pop !

[Pop Dorina]

E atâta viață în cărți, încât, da, se poate spune că „vorbesc”. Frumoase versuri. Le-am citit cu drag. Felicitări!

[Corneliu Neagu]

Dragă prietenă Floare îți mulțumesc cu cele mai frumoase sentimente pentru acest comentariu minunat, regretând sincer că eu nu sunt la fel de prezent pe pagina ta de poezie...Poate este de vină vârsta ? Și aici public din ce în ce mai rar, parcă mi-am pierdut ceva din entuziasmul de altădată.