basm de stradă

[Dinca Valerian]

trecerea de pietoni resemnată în trei culori
pericol de viață fără de moarte
rătăcind sfântă vinerea în poala fustelor orare
ajung pe urmă de falcă-n cer
furișat înăuntrul vitrinelor limpezi
de sare în bucate

punctele cardinale se hârjonesc în rigole
năzdravane
pașii țintuiesc după uși broaștele fermecate
gânduri cad lesne pe jumătăți de rafturi șchioape
înșirând mărgăritele
pelerinii nocturni apun luceferii de dimineață
în fântâni de busuioc

plictisitor de pedantă
ziua gonește zephirul cu șapte capete
de-a lungul răsuflării mele căzute
strigătul plecat din fereastră copilăriei
stă prins voinicește în mărul de aur
remușcarea anilor sare din cui
în strada veche
crestând pe cel vinovat de luptă dreaptă

nicio fărâmă rămasă din milioanele de pași de copil
după ce și-a cerut iertare
împăratul a invitat fata pe ringul de dans

[Dinca Valerian]

Multumesc pentru comentarii. Ideea e buna, la fel si intentia, dar acest amestec de basm si realitate are nevoie si de un pic de 'nerv'. Sa mai vedem.

[Mihaela Popa]

un amestec de vechi și nou, de basm și realitate

[Vasilisia Lazăr]

Ideea am înțeles-o, dar cam atât.

[Valeria Merca]

Intenția e bună, realizarea modestă!

Semn de lectură!

[Dinca Valerian]

Multumeasc, Sofi, pentru lectura si parere.

[Sofia Sincă]

Un soi de parodie la basmele copilăriei, adaptate la stradă.

Cuvântul transformat în metaforă devine o noţiunea de viaţă, a sensibilităţii din inima şi mintea noastră. Desigur, din orice se poate face poezie.

Ai jonglat cu metafora, însă matematic, mecanic. Poemul este unul inteligent, drăguț, dar fără fior liric.

Însă este doar părerea mea,

Sofi