am numai ceva onorific,
ceva pe o foaie velină,
nimicul îmi este specific
și zero averea deplină.
sunt ultima thule, uitată
într-un deșert de urât,
beau dintr-o baltă secată
cu fata morgană de gât.
aș vrea să bat bulevarde
când frunze se-adună, la greu,
atunci când toamna le arde
pe rugul din sufletul meu.
când ambulanțele pline
duc la vaccinare codoșii,
să primesc lumina în mine
de la felinarele roșii.
Adaugă un comentariu
s-a simtit gustul amar...
Am vibrat. Un scris inconfundabil. Felicitări!
Frumos, frumos!
Cu ironia ta specifică ai prins melancolia, singurătatea și smoala nopții răvășită de toamna vieții. Versurile curg lin și trist pline de vibrații.
Am citit cu deosebită plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE