Ascunse începuturi

[Dinca Valerian]

În lung de timp nu este un loc așa departe

sau dacă este, zile-mi sunt neștiută urmă

crestată-n coaja vremii. Ciobite gânduri scurmă

cu degetele mâinii muiate într-o carte,

prin moalele țărânii. Dezaripări înalte

trupește reanimă clepsidrele de sânge.

Iubirea nevibrândă în marmură își frânge

strafulger fără margini. Recalculări în alte

tipare de măsură, răstoarnă vremea-n dungă.

De muchiile vieții rănite, protocoale

ne schimbă în poveste. În drum să se răscoale,

ascunse începuturi se zbat să ne ajungă.

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru apreciere

[Chris]

foarte frumos expusa problema trecerii timpului sau a trecerii noastre prin timp...

[Dinca Valerian]

@ Vasilisia Lazăr Multumesc pentru atentia acordata si pentru comentariul apreciativ

[Vasilisia Lazăr]

O poezie care te îndeamnă la reflecție. Esență tare.

[Dinca Valerian]

@Mihaela Popa Multumesc pentru lectura si apreciere

[Mihaela Popa]

inteligent constuită, melodioasă, filosofică

[Dinca Valerian]

@Sofia Sincă  Multumesc pentru comentariu, timpul si atentia acordate

[Sofia Sincă]

Timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existente. Oricât de durabil ar fi, există limite și totul se transformă. Ideea sugerează că vom ajunge la începuturi, din nou...

O idee interesantă, meditativă, unor filosofică despre timp și vremea lui.

Am citit și am apreciat,

Sofi