androgeneză

[paparuz adrian]

 

sânii tăi plini de dumnezeu

îmi veneau mănușă

sărutul doar mă strângea puțin

rămas mic

dar am slăbit câteva eternităţi

să-mi poată cuprinde toată uimirea

în diminețile înghețate

de după bigbang

inima ta flacără

mi-a încălzit sufletul speriat de nemurire

iar ochii ochii tăi iubito

mi-au topit toate fricile pământești

m-am îmbrăcat mereu cu dragostea ta

speranțele îmi străluceau în piept

decorații

iar gândurile tale

mi-au fost cărări prin univers

tu nu te-ai demodat niciodată

niciun ev niciun eon

nu ți-a slăbit vreodată singularitatea

dar o singură clipită am adormit

vrăjit de Marea Iluzie

și te-am pierdut

de-atunci rătăcesc viață după viață

căutându-te

 

 

[Ion Lazăr da Coza]

Cam prea bombastic.

da Coza

[Mihaela Popa]

tare frumos, sensibil, expresiv

admirație!

[paparuz adrian]

sarutmana extraordinar 

[Gabriel Cristea]

Felicitări!

[Valeria Merca]

Limbaj sugestiv, expresiv.

Captivant, seducător.

Cu plăcerea lecturii

[paparuz adrian]

sarutmana extraordinar 

[Sofia Sincă]

Încă o dată, și în acest poem se dezvoltă ideea că Adam nu ar fi supraviețuit fără Eva. Fiecare Adam visează și întrupează tot ce se poate simți pământesc, în Eva.

Versurile emană multă iubire, strălucesc de vrajă. O poezie cu multă sensilibitate, fantezie, cu trăire şi frumos.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi