Aici

[Mick Lorem]

trăind în capul meu mă infectezi
la fel cum încolțește

vâscul din stejar
și frica mă condamnă când te-alung
să pierd

întruna universul
cu toate locurile verzi
în care noi prizonieri
culegem timpul
să-naripăm cu foame ritmul 

unei voci șoptind
că sunt doar eu aici
și tu

Mick Lorem (Senzație #9#)

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

O poezie de dragoste drăguță. Și eu aș renunța la că-ul din penultimul vers.

[Valeria Merca]

Frumos! Construcții poetice inedite. 

[Sofia Sincă]

Nu ai realizat mare lucru: ai înlocuit o conjuncție cu alta. În poezia postmodernă se cer cât mai puține cuvinte de legătură, pentru a lăsa loc misterului. Deci, era bine fără că și fără să: tu ți-ai scris gândul. Oricum  el este interpretat și ăsta este rolul în poezie, nu trebuie să-l scrii clar. Și astfel textul devine mai elegant, mai curat, fără a fi atâtea cuvinte de legătură care vin cu explicații clare, puse pe palmă.

unei voci șoptind
că sunt doar eu aici
și tu

Ce frumos ar fi aici fără acel că.

Cu prietenie,

Sofi

[Mick Lorem]

Am încercat să tai din primul. Al doilea trage după sine sensuri, voi aștepta pân' insomnia va cumpăra din somn, plătind cu versuri.

Cu respect,

Mick Lorem

[Sofia Sincă]

Frumos! Bine clădit micul poem de dragoste, în afara celor doi de că. Ocolește această conjuncție, în poezie nu dă bine.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi