trăind în capul meu mă infectezi
la fel cum încolțește
vâscul din stejar
și frica mă condamnă când te-alung
să pierd
întruna universul
cu toate locurile verzi
în care noi prizonieri
culegem timpul
să-naripăm cu foame ritmul
unei voci șoptind
că sunt doar eu aici
și tu
Mick Lorem (Senzație #9#)
Adaugă un comentariu
O poezie de dragoste drăguță. Și eu aș renunța la că-ul din penultimul vers.
Frumos! Construcții poetice inedite.
Nu ai realizat mare lucru: ai înlocuit o conjuncție cu alta. În poezia postmodernă se cer cât mai puține cuvinte de legătură, pentru a lăsa loc misterului. Deci, era bine fără că și fără să: tu ți-ai scris gândul. Oricum el este interpretat și ăsta este rolul în poezie, nu trebuie să-l scrii clar. Și astfel textul devine mai elegant, mai curat, fără a fi atâtea cuvinte de legătură care vin cu explicații clare, puse pe palmă.
unei voci șoptind
că sunt doar eu aici
și tu
Ce frumos ar fi aici fără acel că.
Cu prietenie,
Sofi
Am încercat să tai din primul. Al doilea trage după sine sensuri, voi aștepta pân' insomnia va cumpăra din somn, plătind cu versuri.
Cu respect,
Mick Lorem
Frumos! Bine clădit micul poem de dragoste, în afara celor doi de că. Ocolește această conjuncție, în poezie nu dă bine.
Am citit cu multă plăcere,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE