privesc un nor strâmb
convulsionat de cer
palme de senin
îl sugrumă
îl storc
îl desfac în alți nori
bucălați
asemeni îngerilor
și lacrimile lor
sunt gândurile mele
care ating pământul
în această înflorire
a unui memorial al durerii
nimic nu este mai albastru
ca moartea unui nor
Adina V.
1.04.2018
Adaugă un comentariu
Câte taine ascunse într-un nor! :)
Aș renunța și eu la versurile sugerate de d-l da Coza.
Am citit cu plăcere.
Mulțumesc, doamna Sofia, Ion :)
Cu drag!
Ideea nu e rea.
în această înflorire
a unui memorial al durerii
da Coza
Bun și frumos poemul. Transmite nostalgie, culoare, imaginație, într-un cuvânt, emoție. Și de asemenea trăire.
Am citit cu multă plăcere,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE