A nopţii umbră

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Ce umbră mi-i noaptea în largi piruete,

Aşază pe ziduri paftaua-i geroasă,

Mai ard luminare în ceţuri şi lasă,

Din steiuri de gheaţă, funingini ascete.

 

Ce umbră mi-i noaptea şi-i plină-n regrete,

Bănuţi din arginturi sclipesc pe colină,

Doar stelele moscuri preling în răşină,

O cetină albă din vreascuri, poete.

 

Ce umbră mi-i noaptea în cozi de comete,

Când iarba suspină, mă strigă flămândă,

Pe-un ciúbăr, în boltă, luceşte plăpândă

O lună ascunsă adânc în regrete.

 

Ce lungă mi-i noaptea în largi piruete...

M-adoarme cu palma-i de ceară, poete.

[Gabriela Grădinariu]

Frumos, dar cred că trebuie revăzut ritmul în "Pe-un ciubăr, în boltă, luceşte plăpândă".

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Mulţumesc mult, Camelia, de trecere şi de semnul de lectură lăsat! Încântat dacă ţi-a plăcut textul meu!

Complimente,

[Camelia Ardelean]

Ce umbră mi-i noaptea în cozi de comete,

Când iarba suspină, mă strigă flămândă,

Pe-un ciubăr, în boltă, luceşte plăpândă

O lună ascunsă adânc în regrete. Un tablou minunat, descris cu o muzicalitate de excepție! Felicitări!

 

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Vă mulţumesc mult, doamnă Sincă, pentru trecere şi cuvintele lăsate în pagina mea! Onorat de remarca dumneavoastră!

Complimente,

[Sofia Sincă]

Oglindă a unei nopți, feeric descrisă de poet, dar tristă... Plină de regrete, de suspine și neîmpliniri. Dar cum poate fi altfel poetul?!... Între bucurie și apăsare stă poezia asemeni unei spirale ce dorește să prindă în iureşul ei totul: iubire, cuvânt, lacrimi şi trăire.

Am citit cu deosebită plăcere.

Sofy