Taina cuvântului

[Marioara Visan]

Taina  cuvântului

 

 Cu  aripile ingerului căzut în uitare

 încerc să  ascund  cerul sub  pleoape

  sperând că universul  nu moare

 lovindu-se de otrăvite șoapte

  de dor   obosite

 în pragul  veșniciei netrăite.

 

 Plâng  cuvintele 

    să le strecor

 printre  mormintele

 poeților din alt decor

 al versului nemuritor.

 

 Am aripi  de copil  răzvrătit 

 de-atâta durere

 de-atâta murit

 în taina cuvântului

 niciodată rostit.

 

 

 

[Marioara Visan]

Doamne cat de frumos ai scris " Poetul tasneste in zbor si topeste zabala inaltului". Ce mult mi-as dori sa pot crea asa o emotie cum mi-ai dat tu.

Cu drag din drag. Maria tu esti chiar Poezia clipei de vesnicie.

[Marioara Visan]

E superb Maria, e superb, voi aveti dreptate, si tu si doamna Sofi, intai nu am suficiente cuvinte in vocabular pentru ca asa cum ati scris de nenumarate ori trebuie inca sa citesc, mult de tot, o fac in limita timpului disponibil. Am luat de la biblioteca romana din Torino, Paunescu si Goga, mi-am cumparat un Voiculescu si un  Baudelire ( imi place mult), si un Omar Khayyam ( trebuie sa va marturisesc faptul ca am ramas interzisa ca nu am gasit in totoata imensitatea aceea de edituri de la Salonul Cartii din Torino, un Omar Khayyam, l-am comandat aici in Ivrea si mi l-au adus.

Apoi inca imi e frica sa construiesc metafore mai indraznete, mi-e frica sa nu cad in derizoriu, in ridicol. Imaginatia mea sta inca incatusata in tiparele constientului  simplist. Va multumesc mult ca voi aveti rabdare si imi suportati toate aceste incercari. Sperand ca nu ma abandonati va multumesc inca o data si va doresc o imensitate de fericire.

[chindea maria elena]

Dragă Mara, nu cred că simplitatea cuvintelor e problema - ci cum le așezi tu într-o idee! Am luat cuvinte din poezia ta (cele subliniate) și le-am așezat într-o altă formă,, în partea dreaptă a paginii; am creat cu aceleași pietre altă imagine! Și e doar una din imagini! Se mai pot crea încă multe alte! Ieși din tipare, joacă-te inteligent!

Sper să nu te supere „joaca” mea! G

[chindea maria elena]

Taina cuvântului      Cu  aripi de înger căzut în uitare  încerc să  ascund  cerul sub  pleoape   sperând că universul  nu moare  lovindu-se de otrăvite șoapte   de dor   obosite  în pragul  veșniciei netrăite.    Plâng  cuvintele      să le strecor  printre  mormintele  poeților din alt decor  al versului nemuritor.    Am aripi  de copil  răzvrătit   de-atâta durere  de-atâta murit  în taina cuvântului  niciodată rostit.    Mă-nalt și zbor  în lumea din interior  a cuvântului Creator.

Taina cuvântului   Trag pleoapa veșniciei peste speranțe fanate. Strecor  în  decoruri zebrate obositele ceruri.   În pragul tainei îngerul plânge   Nu se moare oricum. Îneacă lumea din interior Nerostiri otrăvite E atâta durere că universul se sfarmă Între coaste de ger   Răzvrătit copilul își sapă în piele Mormintele.   Aripi cad în uitare. Cuvântul se-ascunde într-un dor de albastru.   Netrăitul se face săgeată   Poetul țâșnește din zbor și topește zăbala înaltului.

[Marioara Visan]

Uffaaa, iar am cazut la examen, o sa mai invat si o sa incerc din nou, nu ma las pana nu reusesc, multumesc de trecere doamna Sofi.

Cu drag.

[Sofia Sincă]

Din nou pueril... Când se începe cu aripi de îngeri și mai jos, din nou aripi, cum poate fi altfel, decât pueril. De altfel, chiar spui, Am aripi  de copil.
Și restul sunt cuvinte bătute de simplitate și bătucite de uzanță.

Așa nu!

Sofy