viața prin(tre) file

[Camelia Ardelean]

purtăm un roman pe umeri

uneori locuiește în noi

ne îmbracă pe dinăuntru

cu pagini frustra(n)te

goale sau pline

negre sau albe

tipografia portabilă

și-a terminat rezerva de cerneală

edituri îl refuză

e prea alambicat/ vetust/ (ne)verosimil

prea greu pentru pânza de păianjen

pe care târâm vise provizorii

obosite de inhibiții/ exhibiții

se citește la „purtător”

cu lentile roase de plictiseală/ uimire/ groază

 

figurante pe o scenă ambulantă

destine își plimbă pe podium

nuditatea duhnind a hoit

spectatori aplaudă în delir

obscenitatea (in)umană

îmbibată în lumini de reflectoare

în lojă (ne)norocoșii (se) privesc ostentativ

sub măști

zâmbete apoteotice (ne)autentice

își joacă ultima carte

ieșirile/ intrările

porți (ne)vii spre un vis (ne)început

[Petre Ioan Crețu]

îmi plac versurile

„uneori locuiește în noi

ne îmbracă pe dinăuntru”