Drumul

[Bircea Marian]

Drumul acesta o să-l fac singur.
Desculț poate, peste toate pietrele ascuțite și tăioase.
Deasupra norilor o să-mi găsesc liniștea.
Dincolo de ei e cerul în care o să-mi găsesc pacea.
Distrus și măcinat de îndoieli fără răspuns.
Doresc prea mult mânat în viață de trecatoarele pofte ale iubirii.
Decepția că nu e vară în fiecare zi și-n existența mea efemeră, de
bunăvoie am ales să am în suflet gerul nemilos al iernii.
Dezamăgirea de-a oferi totul, cu aceeași intensitate ce nu poate fi
oprită de suspiciunea că nu este destul.
Dependent de iubire, orbit de dragoste, răvășit de închipuiri
neverosimile, o să-mi caut penitent pe calea aceasta, iertarea.
După ce drumul o să-mi zdrelească abraziv tălpile, poate că durerea
o să-mi alunge imaginea ochilor strălucitori plini de mistere
nedescoperite și a buzelor conturate în surâs enigmatic.
Detașarea de plăsmuirile magice din cuvintele așternute pe hârtie,
universale declarații atroce de iubire necondiționată, de
neînțeles și nepătruns, supus erorii de neiertat că înainte a
fost cuvântul născocit din gând, nematerializat în fapta
îmbrățișării pasionale tânjite cu pofta înfometatului de adevăr.
Dorința nestăpânită la visul că pot fi stăpân și sclav în același
timp, eșecul de neînțeles că nu pot fi altceva decât un om supus
greșelii.
Dragostea mea...
Drumul acesta o să-l fac singur.

[Stanescu Valentin]

Încă un drum fără întoarcere. Sensul e doar unul. Privitul înainte este mai bun decât întoarcerea în hăţişul amintirilor... Am trecut ’’Drumul’’ şi am lăsat această urmă.