Rondelul timpului copt în șatră

[carmen popescu]

 

Fată veselă-nnoptată giuvaier de mahala   

Talpă lutului alhambră ușă-nchisă-n prag de seară   

Cântec dorului sălbatic mângâi ochiul lui de fiară   

Valuri amăgești în jocul florilor de pe tafta  

  

Fugi pământul sub picioare aripi 'nalți cu gândul la   

Piruete de pe vatra universului de ceară   

Fată veselă-nnoptată giuvaier de mahala   

Talpă lutului alhambră ușă-nchisă-n prag de seară  

  

Blastemi timpul copt în șatră și îngâni tra la la la   

Porți pe degete inele mahmudele-ți împresoară   

Trupul firav ești vândută ca pe-o secetă-ntr-o doară   

Plânsul cine ți-l aude când așezi pe cer o stea   

  

Fată veselă-nnoptată giuvaier de mahala  

 

[Sofia Sincă]

Fugi pământul sub picioare este o metaforă foarte frumoasă. Imaginativă, optică. Nu știi, Adina Speranța, când sunt două trenuri în gară, pe linii apropiate și te afli în unul dintre ele, nu știi care merge: al tău sau cel de pe linia apropiată. Cu cât sunt mai apropiate cu atât imaginea este mai înșelătoare.

Și apoi este poezie, nu putem lua o metaforă din context și s-o analizăm gramatical. Nu ajungem la nici un rezultat și nu mai putem face poezie.

Sofi

[Adina Speranta]

Eu recunosc că sunt puțin confuză, sunt de părere că la o poezie în formă fixă, cum este rondelul, trebuie să ținem cont de reguli. 

 „mahala- tafta/gândul la” sunt asonanțe,  la fel „tra la la la/stea”

Nu m-am prea descurcat aici: „Fugi pământul sub picioare ”.

Cu drag! 

[Valeria Merca]

Splendide imagini poetice! Tulburător rondel, ingenios construit. L-am citit de câteva ori! E ceea ce numim perfecțiune! 

Încântată! cu drag și admirație!

[Sofia Sincă]

Rondelul cântă, dansează, flutură steagul de pe vatră. Un cântec melancolic, trist, cu sonoritatea deosebită, ce ascunde fragilitatea tinerei țigănci, expusă la schimbări ce-i va pustii sufletul. De fapt ea este o sclavă în șatră.

Încântător în tristețea lui, rondelul!

Sofi