Coşmar

[Ionel Mony Constantin]

(Rămâne să îmi lași un semn)

,

Ciudata mea cu sâni pân’ la buric
Şi-un ochi privind cruciş către... nimic
Când te-am văzut în vis ca o fantomă
Cuprins de groază am intrat în comă

Erai Rădiţa ce-o ştiam prea bine
Dar nu se potrivea în somn cu tine
Şi precum Lazăr tare m-am temut
Am luat din cană vin şi am băut

Cu gâtul izbăvit de uscăciune
Eliberat de post și rugăciune
Am înviat pentru a doua oară
Şi am ieşit din cripta mea afară

Dorind să-ţi dau un semn că eşti iubită
Femeia ce-mi fusese sorocită
M-am bucurat vâzându-te-n parcare
Că încă mai arăţi a fată mare

(Se dedică doamnei Rădiţa)
Focşani în vremea PANDEMIEI din'20

[Valeria Merca]

Of, of! Domnule, Mony, vă țineți de glume! Și ce glume! 

[Sofia Sincă]

Sper că Rădița știe de glumă. Eu știu și m-am amuzat.

Sofi

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

:))) Sunteți delicios! 

[gabriel cristea]

:)))

[Camelia Ardelean]

:-)) Nu ştiu care e "schema" pe aici, dar eu m-am amuzat! :-)

[Chris]

 :)

sa inteleg ca vom asista la un dialog...