Poetul

[Blăjan Ovidiu]

Fiecare loc sub soare duce dorul altui loc

Precum jarul amăgirii de căldura altui foc;

Orizonturile toate sunt şi ele haşurate

De mâhnirea unor zile şi de nopţile furate.

 

Dar mereu, în spaţiul firii, e ceva măreţ, etern

Unde moftul, îndoiala şi nevoile se cern

Venerând lumina lină, din a ochiilor culoare -

În momentele de teamă  năpădite de savoare.

 

Peste culmea mulţumirii cresc origini de cleştar

Când trezit, de gura fetei, fac eforturi să tresar -

Lin mă poartă a ei vină spre păgâna mea dorinţă

Unde cu înverşunare este totul cu putinţă.

 

Ne lăsăm trimişi fiorii să ne-ntâmpine cât noi,

Dincolo de idealuri, suntem numai amândoi...

Binevoitori şi tandri, cochetând cu epitetul -

Ea, mireasa poeziei, eu, aşa cum ştiţi... poetul!

 

 

 

[Camelia Ardelean]

Frumos! Am citit cu plăcere!

[Ion Lazăr da Coza]

Înainte de laudă, două mici observații:

1. În v3, aș scoate rima interioară;

2. În v16, după Ea, se cere o virgulă.

Felicitări.

da Coza

[Sofia Sincă]

Poetul cântându-se pe sine. M_am lăsat furată de farmecul versurilor pline de căldură și poezie... Descrierea cadrului liric, a nimfei inspiratoare, a frământărilor, poartă cititorul într-o lume paradisiacă.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofy

[Blăjan Ovidiu]

multumesc mult!

[Ioniţă Gabriela]

(aşa cum ştiţi    / tandri)

Felicitări!