Plecare iminentă

[Corneliu Neagu]

O punte nevăzută mă duce peste vreme

să regăsesc uitarea, în timp nedefinit,

când dorurile mute încearcă să mă cheme

la vechile hotare, pe unde ne-am iubit.

Dar căile uitării sunt tot mai încurcate,

rămân mereu ascunse în false amintiri,

sub brâuri răsucite la margini de păcate

aduse peste vreme de fostele iubiri.

Îmi amintesc adesea de vara-ntârziată

întinsă peste visul de care m-am temut,

că-n seara hărăzită te vei lăsa furată

de-o falsă amintire întoarsă din trecut.

Cânta în depărtare fanfara militară,

diezii din fligoarne urcau necontenit,

pe șinele străine un tren sosea în gară,

cădeau din clarinete bemolii de granit.

În notele fanfarei se rătăcea un sunet

cu mitice accente de iminent declin,

din hăuri neștiute, călare pe un tunet,

veneau regrete surde pe aripi de destin. 

Trimise cu privirea, întoarsă către mine,

din trenul fără nume, care pleca grăbit,

mă ajungeau îndată, alunecând pe șine,

în suflet să se-așeze pe dorul răstignit.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc domnule Petruț Dan pentru timpul acordat versurilor mele din această poezie și pentru aprecierile exprimate în comentariul dumneavoastră!

[petrut dan]

Un poem scris cu meșteșug, atrage și impresionează prin muzicalitatea imaginilor ce-i dau o anume curgere de apă frumos curgătoare, stimă!