Să-ţi vorbesc fără cuvinte

[Mihai Katin]

 

 

Mi-este teamă că voi începe

Să-ţi vorbesc fără cuvinte

Iar tu vei răspunde ca o fată morgana

Aşteptând pe ultimul peron de metrou să apar

Dincolo de asfinţitul ce încă mai există

Printre labirinturi verticale în care

Totul este un trafic

De emoţii,

De parole,

De lumini giratorii

 Şi vexatoria formă a celor îndrăgostiţi pentru un minut

Cât devorează un hamburger pentru care

Plătesc cu zâmbete derulate în cloud

Atunci îmi este teamă

Dacă ne vor virusa bătăile inimii şi sângele

Cu care adăpam dimineaţa iubirea aceea firavă

Ce se va ascunde în cochilia trecutului pudibond

Sau a trecutului imprescriptibil căci ştiu

Ne vor judeca pentru simetria paşilor când fugăream luna

Ce încă se ascundea prin parc neştiind că unii

Vor s-o defloreze cu sabiile lor de titan

Mi-este teamă că doar şoaptele nu vor fi de ajuns

Să ne apărăm în faţa atâtor adevăruri pe care ei

Semi zeii genetici şi impuri extratereştrii,

Ni le strigă, ni le impun ca raţie nutritivă

Sunt atât de cinici aceşti telali de comete

Ce nu mai au coadă şi poate prea credule

S-au uitat în gura ăstora care cred

Că infinitul se poate trata cu o formulă

De ei îmi este teamă

 Când vor insista să ne codificăm sentimentele

Să declarăm că indiferent ce sex ni se implanta vom simula

Patosul iubirilor crucificate

De efebii călugări ai music awards

Şi din acel moment

Rămâne doar să credem că într-o zi vom putea evada

În mirifica zona a asfinţitului terestru.

Unde mai vin pescăruşii,

Da, aceia foarte albi,

Să strige

Numele fiecăruia dintre cei

 Ce ne urmează prin talazurile de azur...

 

 

 

 

 

[Chris]

frumoasa confesiune...

[Maria Mitea]

Mihai; greu de trecut cu vederea aceast ănceput de confesiune poetică ”

Mi-este teamă că voi începe

Să-ţi vorbesc fără cuvinte ” 

”Rămâne doar să credem că într-o zi vom putea evada ...”  :)

Un poem remarcabil!