Pe coama înserării

[Corneliu Neagu]

Se simte primăvara, cu zile tot mai lungi,

iar gândurile-aprinse, în prag de neuitare,

cu dorurile-n brațe te cheamă să ajungi

când soarele-n derivă se duce la culcare.

 

Privesc de pe terasă spre malul aplecat

în apa spumegândă, rostogolită-n valuri,

și parcă, deodată, în largu-ndepărtat,      

te văd venind pe ape, învăluită-n șaluri.

 

Călare pe licornul cu frâul de argint,

și aripile-ntinse pe-o margine de zare,    

ajungi tot mai aproape, în vis să te alint,

regină neuitată de doruri arzătoare.

 

Dispari însă deodată în cuta unui val,

iar visul meu se rupe la marginea uitării,

pe când în depărtare un cântec de caval

alergă după tine pe coama înserării.

 

[Chris]

frumos!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, Liliana Popa!

[Mihaela Popa]

frumos!

[Corneliu Neagu]

Mulțumesc Dorina Pop, gând ales din partea autorului!

[Pop Dorina]

Admirație.