Singurătatea se aruncă...

[Mihai Katin]

Singurătatea se aruncă pe geam,
Intimitatea umblă goală şi strigă:
Priviţi-mă!
Atingeţi!
Fără ruşine!
Pereţii au sute de ochi
Şi mii de urechi,
Din tavan păianjeni cibernetici
Ne implementează într-un pervers big brother,
Uşile vor pielea de sticlă,
Totul se ştie,
Se aude,
Se vede,
Inspirăm informaţii,
Realitatea ne urlă-n minte,
La cinci minute se anunţă o apocalipsă,
La fiecare pas
O nouă oroare oripilează orice raţiune,
Sufletul zboară orb
Printre gloanţele tragediilor
De un banal hidos!
Se moare!
Ce dacă!
Se urăşte!
Ce dacă!
Mâine cad eu, poate tu!
Şi ce dacă!
Scara rulantă nu se opreşte
Nici spre Rai,
Nici spre iad,
Atunci simţi
Că poţi înnebuni de teamă,
De frică,
De stress
N-ai de ales,
Te sedezi,
Te distrezi în science fiction,
În pelicule de carnagiu,
Tăcerea este ultragiu,
Se iubeşte la vedere
Cu sentimente la purtător,
La pachet,
All inclusive,
Metabolismul raţiunii are nevoie de dopaj,
Meditează-n sevraj
Că ai coajă de nuc,
Ascultă şoapta de sub papuc,
Preferă supă la plic,
Nu întreba nimic,
La cinci minute se anunţă o apocalipsă,
Evoluăm în elipsă,
Moartea încet ne reneagă,
Suntem zodii de iarbă,
Fiinţe de praf,
Fluturăm la marginea mării
În loc de steaguri,
Strigăm disperaţi
Că vrem să fim valuri
Nu doar
Umbră
Salvamarului gnostic.

[Vasilisia Lazăr]

Excepțional surprins prezentul cu tot ce ne oferă rău.

[Mihaela Popa]

da, trista realitate

[Herțeg Claudia (Mota)]

Cu drag, domnule Mihai Katin, puteţi observa că şi eu am strecurat o greşeală în comentariu, se întâmplă, nu e tragedie, importantă e creaţia.

[Mihai Katin]

Multumesc Claudiei  pentru  sfat  ,am modificat acea nepermisa eroare

cu  pretuire!

[Herțeg Claudia (Mota)]

Tristă perspectivă a realităţii. Frumos construită. Mihai Katin, cred că la versul "O nouă oroare ni se înfige-ne raţiune," s-a strecurat o eroare, presupun că aţi vrut să scrieţi "ni se înfinte în raţiune". Mi-a plăcut!