Distanțare

[Eftimie Gheorghe]

M-apasă masca agresiv, nedrept

Pe umeri simt imense colonade,

Mă zbat în erodare și aștept

Furtuni de citokine și monade.

 

Privirea-mi pleacă într-un unghi obtuz,

Lovește scurt tendințele sacrale

Amestecând culorile confuz

În ne-nțelese linii verticale.

 

De ușa-nchisă-a sfântului lăcaș

Se-apropie în liniște o mască,

E greu cu respirația-n oraș

Și-n jur se simte un miros de iască.

 

Lăcașul pare gol și părăsit

În intersecții supranaturale,

Un univers în sine, infinit,

Cu sfinții izolați în catedrale.

 

Se-nalță greu privirea rugătoare

Și masca mă apasă tot mai  greu

Și simt că distanțarea asta doare

Și lumea noastră... și pe  Dumnezeu.

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc Chris!

[Chris]

foarte bine surprinsa starea actuala.

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc pentru aprecieri!

[Valeria Merca]

Am rezonat! O poezie desprinsă din cotidian, frumos construită. Într-adevăr, distanțarea doare. :(

[Eftimie Gheorghe]

Mulțumesc frumos doamna Sofi!

[Sofia Sincă]

Distanțarea față de Dumnezeu, lipsa de preocupare pentru credința religioasă. Eu nu aș spune asta. Pentru câte biserici s-au construit (aproape câte două în fiecare cartier) și pentru câtă propagandă despre religia se face eu cred că este chiar invers. Avem cea mai mare catapeteasmă din lume la Catedrala Neamului, din București. Prin urmare mai avem un record.

Lipsa tinerilor? Da! Întotdeauna a existat acest deziderat. Ei își revin mai târziu, când vor vedea viața cu alți ochi.

Poezia este bună, bine clădită, în afara ultimului vers, unde s-a sărit din ritm, îi lipsește o silabă.

Am citit cu plăcere,

Sofi