Sinuciderea

[paparuz adrian]

am să-mi las sinuciderea goală
albă ca un cearșaf
peste ochii tăi întorși acasă
să te apere de vinovățiile
ce-ți caută nebune pocăința
sinuciderea mea e o tipă bi
am cunoscut-o la grădi
când tovarășa mergea cu mine
la toaleta de la marginea copilăriei
ultima oară numai eu m-am întors
pe tovarășa a urcat-o sinuciderea
la cel bun mi-a spus mama
și nu m-a mai lăsat să învăț să număr
de atunci domnişoara sinucidere
a urcat la cel bun multe femei și bărbați
pe care le-a și i-a iubit
în locuri neașteptate
când am mai crescut s-a mutat la mine
mă ținea de inimă și făcea striptiease
dar nopțile mă lăsa singur
să admir perseidele
după ce m-am îndrăgostit de tine
n-am mai știut despre ea nimic
aproape o uitasem iubito
fără sa știu că și ea
s-a îndrăgostit de tine
și te-a urcat tot la cel bun...

am să-mi las sinuciderea goală
în ochii tăi
să te apere de vinovății imaginare
poate se va îndrăgosti și de mine
dacă o rog...

[Valeria Merca]

O izbutită combinație de stări sufletești.

Cu plăcerea lecturii

[paparuz adrian]

multumiri frumoase

[Sofia Sincă]

Trăire la limită, pe marginea lui a fi sau a nu fi. Concluzie găsită la maturitate. Ce dramatic!

Inefabilul în sentimentul rămas în urma privirii din urmă... Teama golului rămas după ce tot ce ar fi putut să fie  frumos, face tema emoţionantă pentru acest poem. Tratat cu seriozitate, cu lirism și fior liric.

Admirativ,

Sofi